Ca un vis urat, s-a incheiat in fine campionatul de fotbal. A inceput modest pentru alb-violeti si s-a terminat catastrofal, dandu-i dreptate lui Murphy: tot ce incepe prost se termina si mai prost. Iar cand lucrurile pareau a intra pe un trend ascendent, in special in ceea ce privea jocul echipei, patronul a luat decizia concedierii lui Olaroiu, antrenorul „de locul trei”.
O adevarata mana cereasca pentru un ins din Pipera care vrea sa-i mantuiasca pe romani impartindu-le bani din sacosa pe ritm de manele. Iar adevarata lovitura de imagine n-a dat-o Marian Iancu prin aducerea lui Hagi pe Bega, ci finantatorul Stelei, caruia i-au crescut brusc actiunile la bursa politica. Semifinala Cupei UEFA si castigarea campionatului, iata ce se poate obtine cu un antrenor de „locul trei” si cu un presedinte executiv pregatit in orice moment sa-i muste jugulara oricui i se pare ca i-ar sta in cale.
La Poli in schimb a venit „regele”, chipurile garantul mentalitatii de campion. Efectul a fost devastator, o echipa cuprinsa de atata apatie si degringolada fiind greu de gasit in ultimii ani pe plaiurile mioritice. „Minunea” este explicabila, daca rememoram declaratiile fara cap si coada, intr-o romana aproximativa, formulate de fostul decar al nationalei, la Timisoara. Daca si cu jucatorii comunica la fel, nu e greu de intuit de ce Hagi nu s-a facut inteles de cei care i-au fost elevi…
La randul lor, nici acestia nu s-au omorat cu firea de cand au fost adusi pe bani frumosi la Timisoara. Impresia este ca pentru cei mai multi dintre ei Poli reprezinta un maxim in cariera, deoarece mai multi bani nu vor putea castiga niciodata in Romania, iar un transfer afara este putin probabil sa mai apuce, in special cei care se apropie de 30 de ani. Deci, minima rezistenta, accidentari si cartonase cat mai multe, pentru ca se traieste foarte bine din contracte. Primele de joc nu merita efortul…
Iar in birouri aceeasi viata de belfer. Plus un presedinte executiv exact opusul celui din Ghencea: blajin, inodor si insipid in public, dar tartor in club, fiind la cutite cu toata lumea. A girat si prezentat transferurile lui Hagi drept cea mai buna campanie de achizitii a intersezonului romanesc. Raportate la sumele investite, rezultatele nu indica decat un singur lucru: falimentul. Ca sa nu mai vorbim despre relatia „speciala” pe care o are cu arbitrii si conducatorii federatiei si ligii.
Deci, locul 8 cu sansa, pentru ca putea fi chiar 10 sau 11. La fel ca in 2004, cand pe banca era Panduru si in teren jucatori care isi gasesc acum cu greu angajamente in Divizia B.
Dar o luam de la capat, cu un nou antrenor, e nevoie de omogenizare, de timp, de rabdare… Ca in fiecare an. De ce n-o fi avut Grigoras nevoie la Galati de timp si omogenizare pentru a bate cu niste baieti din liga secunda pe Dinamo la scor de forfait in Groapa si inca vreo sase echipe in deplasare?