Femeia care a cazut victima fiului bolnav de schizofrenie a facut totul pentru copil. Luminita Tecuta se informase foarte mult despre boala lui Silviu. Cunostea gravitatea acesteia. Avea insa dubii mari in legatura cu medicii care il tratau pe baiat. Si-a scris indoielile pe un forum medical. „Este ceva ce nu imi place la medicul si terapeutul lui, care sint casatoriti si cred ca la mijloc ar fi vorba de bani”, se plingea la inceputul anului trecut Luminita Tecuta. Femeia a povestit pe acelasi forum un episod care arata cit de violent devenea fiul sau. „A incercat sa ma stringa de git, m-a lovit cu proprii mei pumni, eu am 46 kg, el 80 kg… si 182 cm. Va imaginati!”, scria mama disperata. Agresiunea pe care o relata s-a petrecut in 2009, tot pe data de 4 octombrie, aceeasi zi in care Silviu a ucis-o pe mama si bunica sa. „Undeva medicatia nu a mers si, ori eu, ori baiatul, astazi puteam sa nu mai fim”, scria in 2010 Luminita Tecuta, informează Ziarul de Iaşi.
Un forum pe teme medicale scoate la iveala marturia socanta a Luminitei Tecuta, femeia ucisa de catre fiul ei in dublul asasinat din Bucium. Ieseanca detalia „povestea mai trista” a familiei ei, dar marturisea, in acelasi timp, ca nu are incredere in tratamentul administrat de catre medicii care se ocupau de baiat. „Problema lui la medicamentele neuroleptice care se dau pentru schizofrenie sint acele crize extrapiramidale de care vorbiti voi. Tulburarile de vorbire, tremur asemanator crizelor de parkinson sau epilepsie. I se dadea solean, depakin si romparkin sub doza pentru gravitatea bolii lui (din cauza acestor crize). Inainte a luat zyprexa (fiti atenti! Pe atunci nu isi facea nici un efect, in afara de somnolenta, adormea cu capul pe banca), acum s-a revenit la 10 mg. zyprexa si 1 compr. Diazepam seara”, scria Luminta Tecuta in data de 22 ianuarie 2010 pe site-ul http://forum.romedic.ro. Femeia deapana apoi firul unei intimplari cumplite ce a si dus, se pare, la schimbarea tratamentului si la revenirea la medicatia anterioara. „Povestea e mai trista! Pe 4 octombrie 2009 mi-a spus ca nu mai merge la scoala, nu ar fi fost prima data, o tineam asa de prin clasa a 7-a. Normal ca m-am opus, pe la vreo 38/40 de ani boala se va atenua, noi parintii intr-o zi nu vom mai fi si el trebuie sa se descurce… Incerca sa ma «lamureasca» sa il tin acasa, a vazut ca nu merge, in «joaca»,… ca asa e boala asta, a incercat sa ma stringa de git, m-a lovit cu proprii mei pumni, eu am 46 kg, el 80 kg… si 182 cm. Va imaginati! Am fost sfatuiti de terapeut sa chemam politia sa-l duca la spital. Eu nu am vrut, mama s-a speriat (sotul meu e navigator, deci nu era acasa) si a chemat politia”, a continuat femeia in postarea realizata la inceputul anului trecut.
Politistii spun ca, in astfel de cazuri, cei care trebuie sa fie atenti la comportamentul copilului, sint medicii de la spitalul unde este luat in evidenta, in acest caz Spitalul de Psihiatrie. „Probabil ca politistii au fost chemati de mai multe ori sa aplaneze conflictul de aici, dar nu stim deocamdata in cite cazuri am fost solicitati la aceasta familie. O sa interogam baza de date sa vedem daca au fost multe interventii la aceasta adresa. In astfel de situatii, o mare responsabilitate o au cei de la spital, ca se afla in evidentele lor”, a explicat Lucian Mursa, seful Politiei Municipiului Iasi.
„Nu schimb repede medicii, dar sotul spune sa mergem la Bucuresti”
Luminita Tecuta a descris mai departe reactia disperata a fiului ei, la chemarea Politiei. „Baiatul se linistise, era in baie, a auzit politia si a vrut sa «fuga» pe geam. Stam la casa, asa ca de la ultimul etaj pina jos sint vreo 5 m. A cazut pe asfalt. O mina rupta si calcaneele (calciiele) sfarimate. Brose (tije), suruburi si multe operatii. Peste 3 sapt. Vom vedea daca va incepe sa mearga. Mai are un surub intr-un calcii si o rana unde a fost brosa la celalalt calcii. Tot de atunci a stat in spital, unde va spuneam ca s-a revenit la zyprexa”, a marturisit femeia.
Dupa ce a povestit despre incident, Luminta Tecuta a revenit la tratamentul pe care il urma baiatul ei, tratament despre care credea ca nu isi facea efectul, facind referire si la activitatea medicilor care il tratau pe adolescent. „Este ceva ce nu imi place la medicul (femeie) si terapeutul (barbat) lui, care sint casatoriti si cred ca la mijloc ar fi vorba de bani. Am un principiu, nu schimb repede medicii (poate e o prostie), dar sotul spune sa mergem la Bucuresti, dupa ce vom vedea cum merge cu noul tratament. Simt ca are multa dreptate! A luat tratament si a facut terapie un an de zile. Deci nu am neglijat nimic! Undeva medicatia nu a mers si, ori eu ori, baiatul, astazi puteam sa nu mai fim. M-ar ajuta ajuta un nr. de telef a unui medic bun de la Bucuresti (noi sintem din Iasi, oras cu traditie in medicina si cu «celebrul» spital Socola). Astazi il luam acasa dupa atita timp din spitalul amintit, e bine, dar pentru mine e o chestie relativa. Abia cind va incepe scoala si va intra in colectivitate, va voi spune daca e intr-adevar bine”, a explicat Luminita Tecuta pe forumul medical la inceputul anului trecut.
„El a facut un tratament injectabil, un tratament foarte scump”
„Ziarul de Iasi” a cerut conducerii Spitalului „Socola” un punct de vedere cu privire la tratamentul pe care il urma adolescentul, avind in vedere cele postate de mama lui pe forumul medical. „El a facut un tratament injectabil, un tratament foarte scump, acel medicament nu se ofera peste tot, se da doar la tineri, la cei care au un viitor in fata. Din cite am inteles, e unul dintre cele mai bune si mai scumpe tratamente. Nu ma ocup eu de schema de tratament a pacientilor, ca sa va pot spune mai multe, voi incerca miine dimineata sa stau de vorba cu medicul curant al pacientului despre acest subiect”, a mentionat aseara prof.dr. Calin Scripcaru, managerul Spitalului „Socola”.
Reporterii „Ziarului de Iasi” au incercat ieri sa stea de vorba cu actualul medic curant al adolescentului, dr. Nicoleta Nita, din cadrul Spitalului „Socola”, insa medicul nu a fost gasit la cabinet. De asemenea, dr. Dorina Donciu, sefa Sectiei Psihiatrie I – Acuti (I Barbati), Spitalizare de zi, in cadrul careia lucreaza dr. Nicoleta Nita, a precizat ieri ca, in lipsa unui acord din partea tatalui pacientului, nu se pot da detalii despre acest caz, conform legislatiei in vigoare.
In ceea ce priveste medicamentele specificate in mesajul postat pe forumul medical de catre Luminita Tecuta, psihiatrii sustin ca acestea sint medicamentele utilizate, in general, in tratarea schizofreniei, dar ca eficienta oricarei scheme de tratament trebuie sa fie verificata mai intii. „Aceste medicamente sint, cu siguranta, recomandate in cazul schizofreniei, ele se prescriu. Dar in psihiatrie lucrurile sint foarte personalizate, depinde de la pacient la pacient. Se poate ca tratamentul sa nu functioneze si sa fie necesara schimbarea medicatiei. Ca orice alt tratament, trebuie sa fie incercat mai intii”, a afirmat dr. Ovidiu Alexinschi, medic psihiatru in cadrul Sectiei de Psihiatrie III (II Barbati), Spitalizare de Zi a Spitalului „Socola”.
„Dupa multa suferinta si incercari de a crede ca e normal am realizat ca ceva nu e in regula”
In ceea ce priveste afectiunea lui Silviu Tecuta, debutul bolii, dar si lupta pentru invingerea simptomelor, mama adolescentului a postat alte doua comentarii, unul pe forumul site-ului http://www.eva.ro, iar altul pe site-ul http://forum.romedic.ro. Primul, scris in data de 18.02.2009, intitulat „fara speranta am fi de mult morti” si semnat „Tecuta Luminita”, fara diacritice, face referire la felul in care mama baiatului si-a dat seama de existenta unei boli in cazul copilului ei. „Baietelul meu are 15 ani. Inclin sa cred ca boala a existat din primii ani de viata. Dupa multa suferinta si incercari de a crede ca e normal am realizat ca ceva nu e in regula. Pretul a fost moartea unei pisici la virsta de 14 ani. De la 15 ani, deci de citeva luni bune, mergem pe solian si tratament cu solian. Poti cistiga aceasta batalie cu destinul daca in primul rind gasesti medicul bun. Omul potrivit la locul potrivit. Stim ca probabil va fi intotdeauna un om usor bizar, dar atit. Citi oameni bizari nu intilnim in fiecare zi?! Tratamentul, terapie, mediul in care locuieste sint principalele remedii ale lor. Nimeni nu a pomenit aici de inteligenta ridicata a unor astfel de persoane! Sus fruntea! Perseverenta si dorinta de a lasa un om normal in urma ta, vor invinge intotdeauna”, se arata in comentariul postat la inceputul anului 2009.
„Dumnezeu ii alege pe oamenii care pot sa-si duca crucea, pentru ca stiu ca o vor putea duce!”
Un an mai tirziu, in ianuarie 2010, in comentariile postate pe site-ul http://forum.romedic.ro, Luminta Tecuta povestea despre neincrederea ei in tratamentul pe care il urma adolescentul, dar si despre felul in care familia incerca sa supravietuiasca traumei. „Am citit enorm de mult despre aceasta boala. (…) Este problema de concentrare, cel putin asta este la el, si de socializare. Pica norii pe el ca nu poate socializa. Problema este ca nu toti oamenii sint sociabili, si eu, vreau sa vorbesc cu un coleg..vorbesc. Nu vreau, nu vorbesc, ma salut si atit. Mie imi este usor sa spun, asa mi-a spus si-l cred, pentru ca pe el il afecteaza acest lucru, desi multi spun ca schizofrenicii nu au sentimente. Nici nu-si imagineaza cit pot suferi acesti oameni, si cind boala de loveste de copil, nu ai avut nici copilarie, nici adolescenta…Eu am 46 de ani si ma gindesc cu «modestie» ca daca as mai trai 40 de ani de aici incolo sa-l vad cit de cit in rind cu lumea!”, scria Luminita Tecuta.
Vizibil afectata de boala fiului ei se arata si in continuarea comentariului postat pe forumul medical. „Spuneam eu, e cumplit pentru toti. (…) Privesc uneori la oamenii care au copii sanatosi (nu ii invidiez, sincer, niciodata) si ma uit ca Niculaes la pomul de iarna a celor bogati si ma intreb cum o fi!! E ceva ce numai un suflet de mama ar putea sa-ti spuna ce simte! E crucea noastra si imi spunea cineva ca Dumnezeu ii alege pe oamenii care pot sa-si duca crucea, pentru ca stiu ca o vor putea duce! (…) El al doilea an de cind sarbatorile au fost groaznice pentru mine, el fiind in spital. (…) Stiu eu ca dupa ani de suferinta, TREBUIE sa vina si ani mai buni”, adaugase Luminta Tecuta in comentariul postat la inceputul anului trecut.
Profesorii trebuiau sa stie de boala elevului?
Tinarul in virsta de 17 ani, diagnosticat cu schizofrenie, care si-a ucis mama si bunica va fi supus unei expertize psihiatrice cel mai probabil in urmatoarea joi, saptamina viitoare. Medicii sustin ca ieri era prea devreme pentru ca baiatul sa stea de vorba cu membrii comisiei, avind in vedere starea lui depresiva. „Astazi (ieri-n.r.) nu a fost facuta expertiza, e o problema cu starea lui, e depresiv si urmeaza un tratament in acest sens. Probabil va fi vazut de membrii comisiei saptamina viitoare, deocamdata ramine internat in Sectia de Medicina Legala. Acolo sint saloane de doua, trei persoane, iar pacientii sint supravegheati constant de catre cadrele medicale. Deocamdata nu putem spune mai multe despre el, stim ca ultima internare a lui aici a fost in iulie, apoi a mai venit pentru tratamentul injectabil care e lunar, din cite stiu, dar nu isi mai luase pastilele acasa de doua zile”, a declarat ieri prof.dr. Calin Scripcaru, managerul Spitalului „Socola”. In cazul in care, in urma expertizei ce va fi efectuata saptamina viitoare, se va decide ca Silviu Tecuta a avut discernamint, atunci procurorii il pot acuza de omor deosebit de grav. Tinarul implineste virsta de 18 ani in decembrie, iar daca ar fi gasit vinovat, pedeapsa i s-a reduce la jumatate pentru ca era minor in momentul comiterii faptelor. „Acum este necesara reechilibrarea psihica. Daca se va decide ca a avut discernamint, atunci instanta va hotari daca va ramine la noi cele doua luni pina la majorat, sau daca va sta intr-un centru”, a mai spus prof. Calin Scripcaru.
„Legea pacientului cu boli psihice include si confidentialitatea”
In ceea ce priveste diagnosticul baiatului si anuntarea acestui diagnostic in mediul scolar, parerile specialistilor sint impartite. De o parte se afla legea care apara drepturile pacientului cu boli psihice si, deci, si confidentialitatea. „Exista legea pacientului cu boli psihice care include si confidentialitatea. In afara de reteaua medicala, nu trebuie sa stie altcineva diagnosticul lui. Doar medicul sau curant trebuie sa stie de ce boala sufera si sa se ocupe de el. Parintii pot anunta profesorii sau conducerea scolii, dar nu sint obligati sa o faca. Mai ales ca o persoana cu schizofrenie este perfect integrabila in societate, iar daca tu ii anunti diagnosticul, atunci acea persoana va fi marginalizata”, a declarat prof.dr. Vasile Astarastoae, presedintele Colegiului Medicilor. De asemenea, specialistii sustin ca violenta in rindul persoanelor care sufera de boli psihice este mai rar intilnita decit in rindul persoanelor numite sanatoase. „Este o falsa imagine aceea ca delincventa in rindul persoanelor bolnave psihic este mai periculoasa decit delincventa din rindul persoanelor normale. Infractionalitatea este mai frecventa in rindul celor normali, decit in rindul schizofrenicilor. Ca sint comise cu mai multa ferocitate crimele de catre cei bolnavi psihic, deja e altceva, nu mai conteaza daca l-a mai injunghiat sau nu pe cel care a murit, dupa ce deja murise”, a adaugat prof.dr. Vasile Astarastoae.
„Daca medicul sau psihologul scolii si dirigintele stiu ca el are schizofrenie, atunci il pot monitoriza mai bine”
Pe de alta parte, psihopedagogii considera ca parintii unui copil bolnav psihic au o obligatie morala de a anunta dirigintele si medicul scolii de afectiunea lui, pentru ca acel copil sa poata fi supravegheat mai bine. „Nu exista un nomenclator al acelor tulburari psihice care pot duce la excluderea elevului din mediul scolar, insa cred ca parintii au o obligatie morala, chiar daca nu legala, de a-i anunta pe cei care le supravegheaza copilul de boala lui. Daca medicul sau psihologul scolii si dirigintele stiu ca el are schizofrenie, atunci il pot monitoriza mai bine si, in cazul in care observa o reactie mai ciudata, pot interveni. Pentru ca, desi din punctul de vedere al inteligentei acesti copii exceleaza, reactiile lor sint insa neasteptate, pot avea tot felul de halucinatii, le apar tot felul de naluci”, a precizat psihologul Maricica Buzescu, fost coordonator al Centrului Judetean de Resurse si Asistenta Educationala. Psihologul a adaugat insa ca, desi supraveghetorii unui copil diagnosticat cu schizofrenie ar trebui sa ii cunoasca afectiunea, nu acelasi lucru ar trebui sa se intimple si cu elevii din scoala, colegii copilului. „Daca izbucnirea acestui tinar ar fi avut loc la scoala, atunci efectele ar fi fost si mai devastatoare. Insa, desi el trebuie monitorizat mai atent, nu inseamna si ca ai lui colegi trebuie sa stie ca el este bolnav. Pentru ca atunci ar interveni discriminarea si este bine sa se pastreze confidentialitatea aici. Dar cadrele trebuie sa stie, pentru ca si ei, ca si parintii, trebuie sa fie instruiti cum sa reactioneze fata de un copil cu schizofrenie. Pentru ca intr-un fel convietuiesti cu o persoana normala, si in alt fel cu o persoana bolnava. Mai ales ca viata e si mai stresanta in ultima vreme si trebuie sa fim pregatiti pentru orice”, a conchis psihologul Maricica Buzescu. In lipsa unei legi care sa ii oblige pe parinti sa anunte conducerea scolii cu privire la diagnosticul stabilit de mici, parintii pot alege, astfel, daca recurg la o astfel de masura sau nu. In cazul tinarului, elev in clasa a XI-a la Liceul „Garabet Ibraileanu”, doar dirigintele a stiut ca baiatul sufera de schizofrenie, diagnosticul nefiind comunicat si directorului scolii.
