De aproape zece ani, un specialist in energie nucleara din Germania traieste retras, intr-un catun din Muntii Apuseni. Baade Klaus sau Badea Klaus, cum il numesc cei 10 locuitori ai catunului Rusesti, comuna Bulzestii de Sus din judetul Hunedoara, este nascut in Germania. Nici macar un strop de sange romanesc nu curge prin venele „teutonului” si totusi, cand spune „acasa”, Klaus se refera la grupul de case pierdut printre padurile de la poalele Muntelui Gaina.
In fiecare dimineata, privind soarele care rasare din spatele crucii aflate pe varful Muntelui Gaina, in casuta sa de lemn din catunul uitat de lume, un neamt simte „cum ii curge timpul printre degete”. Asta este cel mai frumos sentiment pe care il descrie Klaus, extrem de metaforic pentru un fost inginer.
„Ambasada Germaniei” de la Rusesti
Drumul care porneste din Baia de Cris se termina practic in Bulzestii de Sus, la pescarie. De acolo, pe Valea Gainii, serpuieste un drum forestier destul de prost ingrijit. Aceea este singura cale de acces spre satul Rusesti, situat la poalele Muntelui Gaina. De pe vale, unde poate fi lasata masina, calatorul se deplaseaza pe jos inca aproape un kilometru, pentru a putea vizita oaza de liniste a lui Badea Klaus. „Nu am televizor, radio si nici un alt instrument care sa ma tina legat de lumea civilizata. Nu ma intereseaza ce se intampla in lume. Eu sunt linistit aici. E asa de frumos, de parca Dumnezeu a facut prima data Rusestiul. Aici e gradina adevarata a Raiului”, sustine Klaus si, privind in jur, nu putem sa nu-i dam dreptate. Stand pe prispa casei de lemn, al carei interior l-a pastrat asa cum a fost amenajat inainte de a o cumpara, se vede in zare, semet, Bulzul Bulzestilor. In fata, se inalta Muntele Gaina, iar de jur imprejur, orizontul este proiectat pe crestele domoale si impadurite ale Muntilor Apuseni.
De la puterea atomului, la linistea muntelui
L-am deranjat pe badea Klaus in oaza lui de liniste din Rusesti. Dormea la ora pranzului, ceea ce, am aflat ulterior, nu era ceva obisnuit pentru el. O vecina ne-a spus ca „neamtul” doarme pentru ca trei nopti la rand a stat la caldare, sa faca tuica. Vecina a batut la usa si la fereastra si, intr-un tarziu, in pragul casei de lemn a aparut si teutonul aciuat prin Tara Motilor. Firescul cu care femeia l-a trezit pe Klaus ne-a facut sa intelegem imediat ca desi nascut undeva, in Occidentul mult mai civilizat, Badea Klaus este, dupa sase ani, de cand locuieste in Rusesti, un om al locului. S-a integrat atat de bine in comunitate, incat putinii localnicii care au mai ramas prin varful muntelui il trateaza ca pe unul de-ai lor.
Baade Klaus s-a nascut in urma cu mai bine de cincizeci de ani, in Germania. A muncit la un institut de cercetari nucleare, pana intr-o zi, cand a realizat ca munca sa poate fi periculoasa pentru omenire. Acel moment a fost primul de natura sa-i schimbe viata. Si-a dat demisia din institut si s-a specializat in dulgherie. Al doilea moment crucial din viata lui Klaus a fost o excursie in Romania la invitatia unui bun prieten, Dan Bulz din Brad. Klaus tine intotdeauna sa precizeze cui ii datoreaza el „romanizarea”. Prima data cand a ajuns la Brad neamtul s-a indragostit instantaneu de locurile si oamenii de aici. „Am simtit ca aici e locul meu, ca aici ma simt bine. Ca oamenii acestia care stiu sa se bucure, sa rada, sa glumeasca, chiar daca au mult multe probleme sunt mai aproape de mine decat nemtii”, sustine Klaus, intr-o romana inteligibila. Repede neamtul si-a facut prieteni in Brad si fiecare reintoarcere a sa pe malul Crisului Alb era prilej de bucurie, pentru ca Badea Klaus era intotdeauna vesel si comunicativ. Intr-una din excursiile in imprejurimile Bradului impreuna cu prietenii, a ajuns in Bulzesti, la poalele Muntelui Gaina. Cu pretul muncii sale pe o saptamana, in Germania, si-a cumparat o casa si aproape 20 de hectare de teren. Din acel moment, s-a declarat mot si a spus ca acolo e pentru el „acasa”.
„Nebunul” din Germania
Pentru ca doreste foarte tare sa dobandeasca cetatenia romana, Klaus a incercat sa-si gaseasca de lucru. A vrut sa se angajeze dulgher la o firma din Brad. Ii place foarte mult sa povesteasca cum a fost respins de medicul psihiatru la testele pentru angajare. Rade si acum hatru cand isi aminteste. „Doctorita completa niste dosare. M-a intrebat, fara sa se uite la mine: Numele si prenumele? – Baade Klaus, am raspuns eu. Tot fara sa se uite la mine, a continuat: Data si locul nasterii? Cand am spus ca sunt nascut in Germania si ca locuiesc acolo, s-a uitat, in sfarsit, la mine si a intrebat: – Tu vrei sa te angajezi in Romania? – Da, am raspuns eu. – Si vrei sa-ti dau eu adeverinta ca esti normal?”. Klaus incepe sa rada la amintirea discutiei cu medicul psihiatru. Pana in final, nu a primit adeverinta, pentru ca nu era normal, in viziunea medicului, ca un neamt sa vina sa munceasca in Romania. Nu s-a mai angajat, dar nu a inteles niciodata de ce era considerat anormal, pentru ca vrea sa munceasca. Inainte muncea in Germania, cateva luni pe an, apoi se intoarcea acasa, unde-l asteapta vecinii lui sa taie porcul, sa aranjeze fanul sau sa faca tuica ca unul de-al locurilor. Acum nu mai e nevoit sa plece de la Rusesti, pentru ca statul german ii trimite o pensie. „Nu-s prea multi bani in Germania, vreo 500 de euro, dar aici cu banii astia sunt baron local”, povesteste Klaus.
Vecinii, de fapt cei 10 oameni care mai traiesc in catunul din Apuseni, il iubesc foarte mult pe Klaus. „Noi ne mai certam intre noi, asa ca vecinii, dar neamtul e prieten cu toata lumea. Niciodata nu a avut nimic de impartit cu nimeni. De cand a venit aici ii ajuta pe toti. E roman de-al nostru, numai ca vorbeste si nemteste”, spune despre Badea Klaus Ioan Rus, un vecin care sta pe dealul de vis-a-vis. Atat de des venea Klaus in Romania, incat devenise un personaj cunoscut la punctele de frontiera. Era celebru in special pentru faptul ca purta in pasaport poza lui Avram Iancu si, cand era intrebat de vamesii maghiari cine-i in poza, raspundea prompt si fara ezitare: „Bunicu”. Sunt foarte multe amintirile pe care prietenii lui Klaus le povestesc cu placere. El rade intotdeauna cand aude povestile ale caror erou este, pentru ca voiosia si glumele romanilor sunt principalul motiv pentru care Klaus s-a hotarat sa ramana in Rusesti. „Aici mancarea are gust, oamenii traiesc unii pentru altii, se ajuta intre ei, sunt mult mai buni decat in Germania”, este de parere „nepotul lui Avram Iancu”. Klaus se lauda oricui ii trece pragul cu „mosia” sa. „Sunt proprietar, am teren, am casa, dar am si o pestera. Nu cred ca mai exista un neamt care sa aiba o pestera”, se lauda, in gluma, Klaus celor care-i calca gospodaria. Un german, crescut in confortul occidental, a ales sa-i curga timpul printre degete la Bulzesti.
