„Teatrul romanesc in Ardeal si Banat”

Salutam noua carte a regretatului Aurel Buteanu, recent aparuta la Timisoara, prin grija Editurii „Marineasa” – 2005, sub titlul excelent „Teatrul romanesc in Ardeal si Banat”, avand in vedere ilustrul om politic si de cultura remarcabil, care a fost directorul Teatrului National din Cluj-Napoca sau mai inainte si mai cu seama dupa nedreapta mutare la Timisoara in refugiu. A continuat sa fie directorul acestei institutii si dupa ce teatrul s-a reintors la sfantul lui loc din Cluj. Dar si acasa si in refugiu, teatrul ramane demn si stralucitor in mentinerea indiscutabilei valori artistice si profesionale. Timisoara nu a insemnat o nefericita rupere de trecut, cat o continuitate valorica si, totodata, o ingemanare de teluri si intr-o localitate si in cealalta cu publicul de teatru. Sa tinem seama ca in toata perioada de dinainte de refugiu, teatrul clujean intretinea cu publicul timisorean stagiuni permanente, cuceritoare calitativ.
Ampla editie de care e vorba (375) ingrijita de criticul Cornel Ungureanu si sustinuta de Dan Buteanu, feciorul lui Aurel Buteanu, un „Indreptar necesar” datorita distantelor in timp strabatute de teatru, devine carte-document. Din ea vom extrage acele parti privitoare la necontenita ingemanare a permanentelor teatrale intre cele doua importante orase ale tarii, intrucat in refugiul, sub conducerea lui Aurel Buteanu, totul este rezolvat in sensul unei continuitati in ascensiune.
Capitolul cartii intitulat „Teatrul romanesc in Ardeal si Banat – 1918-1944” ilustreaza performanta artistica si profesionala a teatrului clujean ca si existenta unui public din ce in ce mai elevat si, totodata, credincios ideii ca un o institutie profesionista de cultura de acest gen la Timisoara este neaparat necesar. Sunt mentionate stagiuni si spectacole de inalta tinuta in asa fel ca dupa 1945, revenirea clujenilor la ei acasa, insemna indemn la infiintarea teatrului si la Timisoara, ceea ce se si realizeaza.
De mentionat cu deosebita satisfactie capitolul cu titlul „Spectacolele teatrului la Bucuresti”, care vorbeste despre faptul ca intre 18 si 20 ianuarie sunt prezentate cu succes in fata publicului de teatru din Bucuresti urmatoarele piese: „Daria” de Lucian Blaga, „Aricii”, piesa semnata de un autor timisorean sub pseudonimul I. C. Merisescu, si „Rochia de seara”, tot de un timisorean, Teodor Sosdeanu. Buteanu a dorit ca stagiunea din Capitala sa fie reprezentativa, originala si de o inalta tinuta teatrala corespunzatoare si a reusit.
Un alt capitol al cartii sale este dedicat corespondentei cu Aurel Buteanu a actorului Titus Laptes, plecat apoi la Bucuresti. Vasta corespondenta a lui Titus Laptes din carte devine, prin informatie si detalii, o adevarata istorie comentata a lumii teatrale romanesti dupa 1945.
Ultima fotografie din arhiva foto a Teatrului National din Cluj-Napoca, infatisandu-l pe actorul reprezentativ si insufletitorul vietii teatrale din tara in momente istorice dureroase, pare a exprima el insusi, printr-un zambet amar al obrazului, culoarea ambigua si regretabila fata de trecutul negativ strabatut de atata intunecime.