A pune pe picioare o afacere nu este un lucru usor. Daca acest pas este facut avand la baza unele contracte cu institutii ale statului, nu inseamna ca poti sa stai linistit. Proprietarul de drept al unei salupe plateste de aproape un an taxe fara a se putea folosi de bunul cumparat, pentru ca o mare parte a documentatiei este inca „clasificata”.
Necazurile au inceput sa curga asupra familiei Argintaru inca dinainte de revolutie. Astfel, capul familiei a fost exclus din armata si nu a mai avut drept de munca dupa ce cireada sa de tauri a oprit coloana oficiala in care se afla Nicolae Ceausescu. Odata cu daramarea comunismului, au existat mai multe incercari de a pune pe picioare o afacere profitabila. Cand lucrurile pareau ca merg bine, Ion Argintaru s-a hotarat sa-si extinda aria de lucru. Avand o oarecare experienta militara, la data de 28 martie 2005 acesta a aparticipat la o licitatie organizata de Compania Nationala Romtehnica SA ce avea ca obiect de vanzare o salupa maritima de remorcaj-salvare. Cateva zile mai tarziu, Ion Argintaru devenea fericitul posesor al ambarcatiunii in baza contractului de vanzare-cumparare, incheiat la 5 aprilie 2005. Nava a fost luata din orgada Centrului de Cercetari pentru Fortele Navale Ð UM 02512 M Ð Constanta si dusa in Portul Mangalia. Din acest moment, lucrurile au luat insa o intorsatura nefasta.
Fara documentatia tehnica
In momentul in care s-a prezentat la Autoritatea Navala Romana pentru a inscrie salupa si a primi acordul pentru a desfasura activitati specifice, Ion Argintaru a aflat ca nu are toate actele necesare. In speta, ii lipsea documentatia tehnica a navei. Astfel, nu numai ca a ramas cu salupa la chei, dar nici nu a putut efectua reparatiile necesare. Dupa nenumarate cereri ramase fara raspuns adresate Companiei Nationale Romtehnica SA, avand in vedere ca aceasta a fost intermediarul prin care a fost vandut bunul Ministerului Apararii Nationale, la inceputul acestui an a fost organizata o intalnire intre cumparator si reprezentantii MApN si Romtehnica pentru solutionarea pe cale amiabila a litigiului ivit. Dupa trei luni de la aceste discutii, situatia a ramas neschimbata.
Informatii clasificate
Desi a fost vanduta ca „salupa maritima de remorcaj-salvare” si nu ca o nava militara, cei care s-au ocupat de aceasta intermediere nu s-au asigurat daca viitorul proprietar poate face ceva cu bunul cumparat. Astfel, reprezentantii Statului Major al Fortelor Navale Romane sustin ca, in prezent, nu exista o documentatie tehnica completa a salupei adjudecate care sa corespunda starii tehnice actuale a acesteia de la momentul scoaterii ei la vanzare. Mai mult, ei sustin ca „exista, totusi, documentatie tehnica partiala a navei, insa o parte din ea este clasificata, insa corespunde starii tehnice din momentul construirii navei militare si nu celei din momentul adjudecarii. Avand in vedere ca ele sunt secrete si in proprietatea Departamentului pentru Armament din cadrul MApN, expertii sunt de parere ca se impune o declasificare a documentatiei tehnice si ulterior refacerea ei conform starii actuale”. Mai mult, reprezentantul UM 02512 a mentionat in timpul concilierii ca actele existente sunt suficiente pentru o nava militara, insa insuficiente pentru Autoritatea Navala Romana. Pana cand MApN-ul se va hotari daca va pune sau nu la dispozitie actele necesare, proprietarul salupei trebuie sa plateasca chiria aferenta stationarii la cheu si trei oameni care sa o pazeasca. Si asta fara a se putea folosi de bunul cumparat.
