Vechiul Testament spune despre Rusalii că sunt o sărbătoare agricolă de bucurie, în care roadele pământului sunt oferite ca ofrandă. Mai târziu, Rusaliile au ajuns să fie considerate drept o sărbătoare a Legământului încheiat între Dumnezeu şi Moise la ieşirea din Egipt a evreilor.
Sărbătoarea este ţinută la 50 de zile după Paşti şi reprezintă astăzi Pogorârea Sfântului Spirit, adică momentul în care Sfântul Spirit a coborât asupra ucenicilor din Nazaret.
În zona rurală din Transilvania s-au păstrat anumite obiceiuri care duc cu gândul mai degrabă la sărbătoarea agricolă din vechime. În unele părţi ale Transilvaniei se ţine aşa numitul „împănat al boului”, ritual căruia localnicii îi atribuie capacităţi magice. Ei cred că tinerii care participă la procesiune se vor căsători curând.
Pregătirile ţin o săptămână
Pregătirile încep cu o săptămână înainte de Rusalii, când boul ales este scos din jug şi îngrijit bine. Tot cu câteva zile înainte, tinerii din sat încep să culeagă florile cu care va fi încoronat animalul, în special peana, o floare roz sau mov, cu un miros foarte plăcut. În coroniţele cu care va fi împodobit boul se pun şi margarete, bujori sau crini. Coroniţa este împodobită de tineri în dimineaţa de Rusalii la casa gospodarului care oferă boul pentru împănat. Se crede despre această cunună că are putere magică, iar flăcăii o aşează pe coarnele boului.
În ziua de Rusalii, animalul, frumos împodobit cu flori şi ţesături tradiţionale, este dus de coarne prin tot satul de doi feciori urmaţi în cârd de ceilalţi tineri din sat. În spatele alaiului se află muzicanţii care însoţesc drumul cu muzică şi strigături. Etnologii spun că ritualul este un soi de corridă a ardelenilor. Ritualul seamănă cu sărbătorile agrare din Spania, din Italia de Sud şi din sudul Franţei, în care sunt folosiţi tauri ori boi.
Obiceiuri şi superstiţii
Ritualurile populare de Rusalii au loc în satele din Cluj, Bistriţa sau Alba. „În tradiţia populară Rusaliile sunt considerate zâne rele care iau minţile oamenilor, sau îi pocesc pe cei care le ies în cale”, povesteşte etnologul Maria Golban. După sfinţirea carului alegoric, şi implicit a boului, de către preotul satului, boul este eliberat iar o fată fecioară trebuie să-l prindă şi să-l „stăpânească”. Potrivit tradiţiei, fata se va mărita într-un an. Obiceiul este specific satelor din Transilvania şi se păstrează până în zilele noastre de mai bine de 200 de ani. Este unul dintre evenimentele „mondene” care însufleţesc satul transilvănean şi care atrage tot mai mulţi turişti de pe alte meleaguri.
Binecuvântarea holdelor
Un alt obicei de Rusalii este cel al sfinţirii holdelor. După slujba din biserică, preoţii ortodocşi şi greco-catolici ies cu apă sfinţită şi, însoţiţi de săteni, merg la marginea satului. Acolo, ei binecuvântează holdele şi stropesc ţarinile cu apă sfinţită. Ritualul este unul profund creştin, pentru că grâul obţinut din holdele binecuvântate este folosit şi pentru prepararea pâinii, care este apoi transformată în euharistie. Preoţii spun că Rusaliile reprezintă şi sărbătoarea naşterii Bisericii, prin pogorârea Spiritului Sfânt asupra celor care l-au recunoscut drept Domn şi Dumnezeu pe Isus Christos.