Peste exact un an, Romania va fi, cel mai probabil, acceptata in Uniunea Europeana. Tara noastra va trebui sa-si sincronizeze politicile economice si, implicit, pe cele agricole la norme acceptate in UE. In Transilvania si Banat, prin natura formelor de relief si a politicii agricole duse de autoritatile comuniste, s-a dezvoltat o agricultura de subzistenta, in care oamenii muncesc pamantul doar pentru a trai de pe o zi pe alta. Potrivit statisticilor, in aceasta activitate este implicata, intr-un fel sau altul, aproximativ 40 la suta din populatia judetelor respective.
O parte dintre agricultori se gandesc deja sa renunte la aceasta activitate, in conditiile in care UE nu va sustine gospodariile de subzistenta in forma in care se afla in prezent. „Deja am gasit un alt serviciu in Alba Iulia. Castig putin, dar nu mai pot trai din cele doua hectare si jumatate. Oricum, am inteles ca nu vom putea vinde ceea ce producem”, a declarat Constantin Oarga, locuitor al unui sat din Alba, tata a trei copii de varste scolare.
Despre Uniunea Europeana si ce-i asteapta dupa aderare, oamenii stiu prea putine. De vina sunt, in mare masura, functionarii din cadrul directiilor agricole, agentiilor guvernamentale si ministerelor, platiti din bani publici tocmai pentru a transmite informatia respectiva.
Pe de alta parte, si taranii sunt, la randul lor, reticenti. De altfel, in Transilvania si Banat, numarul asociatiilor care ar conferi o putere mai mare producatorilor agricoli este nesemnificativ. „Este greu de lucrat cu mentalitatea lor formata in timpul regimului comunist. Este foarte greu, pentru ca totdeauna cand le spui despre asociere, despre lucrul in comun, fac asocierea cu vechile CAP-uri, cu faptul ca in timpul comunismului li s-a luat tot si nu au primit aproape nimic. Pentru ei asociere a insemnat CAP-ul, iar din cauza asta este greu sa ii convingi ca se poate porni pe alta baza sanatoasa asa cum este dincolo”, a declarat reprezentanta Asociatiei „Alba-Afroda”, Rodica Parau, o organizatie bazata pe colaborarea franco-romana, care are ca scop consultanta pentru producatorii agricoli.
In judetele din Ardeal sunt foarte putini agricultori care reusesc sa scoata profit din muncile campului sau cresterea animalelor. Pentru un taran din clasa mijlocie, care se ocupa cu cresterea bovinelor, cumpararea unui aparat de muls este destul de dificila. Pentru a obtine o subventie de 60 la suta in vederea achizitionarii unui astfel de aparat, el trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa aiba minim 2 hectare de teren pe care sa il exploateze, sa aiba 2-3 vaci si, poate cel mai important lucru, sa se detina restul de 40 la suta din cele aproximativ 30 de milioane de lei vechi, cat costa acesta.
Un aparat de muls ar urma sa asigure, in primul rand, igiena obligatorie in conformitate cu normele UE pentru vanzarea ulterioara a laptelui, iar abia apoi sa usureze munca agricultorului. In Uniunea Europeana, agricultura este ceva mai specializata, gospodariile „medievale”, care produc tot ceea ce este necesat traiului, fiind de neimaginat.
Francois Chambre si-a incropit, impreuna cu familia sa, o mica ferma, dar si o fabricuta de branza pentru a-si valorifica productia de lapte intr-un mod cat mai profitabil. O parte din lapte il vinde unei cooperative, iar o alta parte il transforma in branza pe care o vinde direct in magazine. In comparatie cu acesta, producatorul roman isi duce, in cel mai fericit caz, laptele la un centru de colectare din comuna, unde primeste aproximativ 65 de bani pe litru (in jur de 18 euro-centi), sau direct in piata.
Prapastia dintre agricultorii romani si institutiile care ar trebui sa le ofere sprijin este, de alfel, remarcata in aproape toate rapoartele institutiilor europene, avand ca rezultat incapacitatea de absorbtie a fondurilor europene.
