De mai bine de patru ani forţele navale se chinuiesc să repună în funcţiune singurul submarin românesc. Pentru a treia oară programul de revitalizare a fost amânat, oficial până anul viitor, însă în realitate, până la găsirea unor fonduri suficiente pentru achiziţia bateriilor de schimb şi reparaţiile sistemelor de bord.
Abia le ajung banii pentru mâncare
2010 este un an de criză şi pentru marina militară. A doua etapă de modernizare a fregatelor a fost reprogramată, iar alocaţiile bugetare sunt destinate pentru menţinerea în exploatare a navelor şi asigurarea hranei pentru militari. „Nu se pune problema revitalizării submarinului. Ministerul nu a alocat bani în acest sens. Abia dacă ne ajung fondurile pentru consumabile, hrană şi uniforme”, au precizat surse neoficiale din Statul Major al Forţelor Navale. Revitalizarea submarinului este estimată la aproximativ 20 milioane de euro, sumă care chiar şi în anii trecuţi, atunci când nu exista criza, era o problemă pentru marina militară. Gurile rele spun însă că demararea procedurilor pentru reparaţia submarinului ar deranja partenerii din NATO, deoarece lucrările nu pot fi făcute decât de specialiştii ruşi. Spre comparaţie, modernizarea celor două fregate achiziţionate de la britanici a fost evaluată la 1,3 miliarde lei, dar în acest caz lucrările sunt apanajul britanicilor. Cert este că submarinul nu a mai ieşit pe mare o dată cu expirarea acumulatorilor. De atunci şi până în prezent, echipajul se antrenează pe cât posibil la uscat, iar ultimii veniţi în echipaj nu s-au scufundat niciodată.
„Gaura neagră”
„Delfinul” a fost construit la ruşi şi predat românilor în 1985. A costat 40 milioane de dolari şi a fost adus în ţară în secret, fiind recepţionat fără ceremoniile caracteristice festivismului comunist. În ciuda imaginii prăfuite create în jurul său, „Delfinul” este printre cele mai moderne submarine din Marea Neagră. Turcii şi bulgarii se antrenează pe submersibile din anii ’50. De altfel, clasa Kilo, din care face parte „Delfinul”, este una dintre cele mai apreciate în lumea militară. În publicaţiile de specialitate, în dreptul denumirii Kilo este trecut „vânător de submarine nucleare”. Este complet învelit într-o alveolă din cauciuc, iar instalaţiile sunt silenţioase. În plus, are o rază de acţiune de cinci ori mai mare decât submarinele din clase similare din dotarea NATO. Capacităţile acestui submarin au fost demonstrate cu totul întâmplător în Golful Persic, în timpul primului război din Irak. Flota americană a intrat în stare de alarmă după ce nici unul dintre cele trei submarine Kilo scoase în mare de Iran nu a putut fi detectat. De atunci clasa Kilo a fost supranumită „Black Hole” – gaura neagră.
Miniştrii Apărării au promis, pe rând, repunerea în exploatare a „Delfinului”. Nu s-a întâmplat nimic, iar submarinul a rămas doar un punct de atracţie pentru curioşii care asistă la manifestările din fiecare an ale Zilei Marinei, singura dată când submarinul este deschis pentru public.
