Una dintre cele mai importante personalităţi din istoria ecleziastică a Transilvaniei, episcopul romano-catolic Marton Aron, este omagiat cu ajutorul unei statui amplasate lângă biserica Sfântul Mihail.
Statuia episcopului romano-catolic de Alba Iulia, Márton Áron (1896-1980), amplasată în grădina din imediata apropiere a intrării în Biserica Sfântul Mihail, este opera sculptorul Vince Bocskay şi a fost dezvelită în martie 2009. Statuia, realizată din bronz, îl reprezintă pe episcop stând în picoare şi are o înălţime de 2,75 de metri.
Personalitate controversată
Personalitate controversată, episcopul Márton Áron, recunoscut pentru discursul său anticomunist, a rămas însă în istorie şi pentru că a luptat împotriva românilor, în primul război mondial, fiind locotenent în Divizia 82 Secuiască. Divizia în cauză – potrivit rapoartelor Serviciului Secret de Informaţii (SSI) din România – „era vestită pentru atrocităţile comise contra românilor”.
Márton Áron s-a aflat mult timp în atenţia SSI-ului din cauza propagandei revizioniste, şoviniste şi naţionaliste pe care o desfăşura în Transilvania în perioada interbelică. În anii ’30, episcopul a făcut dese deplasări, inclusiv la Târgu-Mureş, răspândind cuvântul Domnului şi nu numai, de vreme ce era urmărit îndeaproape de SSI, dar şi de organele specializate din Siguranţa Statului.
La 21 ianuarie 1937, Márton Áron a fost ridicat la rangul de canonic, apoi, la 14 august 1938, a devenit parohul bisericii „Sfântul Mihail” din Cluj, apoi a devenit episcope de Alba Iulia. Între 1949-1955, episcopul Márton Áron a fost deţinut în mai multe închisori din cauza discursului său anticomunist, iar la 13 iulie 1951 a fost condamnat la închisoare pe viaţă. A fost eliberat din închisoarea Sighet la 24 martie 1955 şi s-a reîntors la Alba Iulia. La data de 2 aprilie 1980, IPS Márton Áron s-a retras din rangul de Episcop de Alba Iulia, devenind Episcop emerit. S-a stins din viaţă la 29 septembrie 1980 la Alba Iulia.
Pentru că a fost împotriva închiderii în ghetouri şi a deportării evreilor, la 27 decembrie 1999, Institutul Yad Vashem din Ierusalim i-a conferit post-mortem titlul de „Drept între popoare”. Protestul său a fost unul dintre cele mai curajoase şi a venit într-o perioadă în care aproape nimeni nu cuteza să i se opună deschis lui Adolf Hitler.
Prietenul românilor
La fel ca şi alte mari personalităţi din istorie, Marton Aron a avut un moment de convertire, relatează cei care au fost închişi în temniţele comuniste alături de marele ierarh romano-catolic. După gratii, el a avut ocazia să îi cunoască şi să îi îndrăgească foarte mult pe românii alături de care a suferit teroare comunistă. Mărturiile foştilor deţinuţi politici arată că, în contrast cu atitudinea manifestată în perioada interbelică, episcopul Marton Aron a încercat să ofere sprijin moral tuturor colegilor de suferinţă, indiferent de credinţă şi de etnie. A rămas celebră scena în care un ofiţer al Armatei Regale Române i-a spus episcopului: „Preasfinţite, dacă scap de aici, eu îi împuşc pe toţi comuniştii!”. La care PS Marton Aron a răspuns cu umor: „Fiule, tu împuşcă-i, iar eu o să mă rog pentru tine!”.
