Democratii au reusit sa stranga numarul necesar de semnaturi pentru a depune motiunea de cenzura prin care urmaresc debarcarea liberalilor. Vocile adversarilor politici s-au ridicat imediat, iar degetele acuzatoare s-au indreptat spe democratii care, zic unii, s-au folosit de presiuni pentru a obtine numarul necesar de semnaturi. Este momentul in care se declanseaza o alta runda de negocieri. Pentru ca motiunea sa treaca sunt necesare peste doua sute de voturi pe care democratii nu le au in mana. Social-democratii au posibilitatea acum, nu mai tarziu, sa se targuiasca, la sange, pentru fiecare vot pe care sunt capabili sa il dea pentru sustinerea motiunii. Peisajul este aproape tragic. Dupa ce au sprijinit cu toate fortele de care au dispus suspendarea sefului statului, social-democratii sunt cei care dau tonul cantecului pe care trebuie sa danseze cei care nu se pot lepada de ajutorul lor. Cat de usor ar fi fost daca cei 322, mustrati de propriile constiinte, ar fi procedat demn si ar fi renuntat la calitatea de parlamentar! Jocul ar fi fost mult prea simplu, iar varianta pare un scenariu pentru un film stiintifico-fantastic. Nu mai mira pe nimeni faptul ca acceptarea ideii introducerii votului uninominal nu este decat o vorba in vant, la fel ca sustinerea, din varful buzelor, a Legii lustratiei. Traim in Romania si asta ne costa pe toti.
In acest mod democratii ii sanctioneaza pe fostii parteneri de Alianta. Toate visurile legate de o guvernare PD-PNL care sa-i poarte pe romani, in pasi repezi, spre nivelul de trai din Uniunea Europeana s-au spulberat ca un balon de sapun. Democratii sustin ca activitatea este blocata. Parlamentarii pierd timp asteptand sa voteze proiecte de acte normative avansate de Guvern. Nu este exclus ca dincolo de usile inchise sa se poarte negocieri despre care sa mai "transpire" cate o informatie firava care apoi sa fie aruncata publicului precum halca de carne pentru animalele din arena. Stelian Dutu a declarat ca rezultatul referendumului a fost, pentru oamenii politici, demonstratia care ar fi trebuit sa arate ca prioritatile romanilor sunt cu totul altele. De fapt, sunt aceleasi, de 18 ani incoace, pe care clasa politica romaneasca promite ca le va rezolva la fiecare ciclu electoral.
