Instantele de judecata sunt in ultimii ani suprasolicitate, un singur judecator fiind obligat sa se ocupe de aproape o mie de dosare. La Tribunalul Constanta, in anul 2006 au existat numerosi magistrati ai Sectiei Civile care au depasit "pragul" de 1200 de dosare. Cererile de chemare de judecata se depun pe banda rulanta, in conditiile in care efectivele de judecatori sunt extrem de reduse. Suprasolicitarea duce adesea la graba de a finaliza un caz si adesea la erori judiciare. In aceste conditii a luat nastere ideea medierii, o metoda alternativa de rezolvare a conflictelor pe alta cale decat cea judecatoreasca. Din pacate, este vorba despre un concept utopic pentru ca ideea medierii are un punct slab, care pune in pericol existenta acestei institutii. Astfel, este vorba despre increderea manifestata de populatie in aceasta institutie. Legea 192 mentioneaza ca este vorba despre o solutionare amiabila, cu ajutorul unui tert mediator dar aceeasi norma specifica in articolul 2 ca totul se bazeaza pe increderea partilor in litigiu in tertul specializat. Ce incredere pot avea insa acestia, din moment ce mediatorul nu poate lua o hotarare, ci doar poate indruma sau recomanda. Se merge pe ideea ca in acest fel, se vor rezolva situatiile banale care s-ar fi incheiat pe cale amiabila si daca ar fi ajuns in instanta. Numarul acestor cazuri banale este insa mult prea mic, in restul spetelor fiind foarte posibil ca medierea sa nu aduca nicio rezolvare.
