Biserica din satul clujean Buru este o adevărată bijuterie arhitecturală, dar nu a fost inclusă pe lista monumentelor istorice.
Conducătorul răscoalei de la 1784, Nicolae Ursu, zis Horea, a rămas în conştiinţa moţilor nu doar prin desele sale drumuri spre Viena, unde prezenta împăratului Iosif al II-lea doleanţele românilor ardeleni sau prin implicarea sa în „marea horiadă”, cum au numit unii dintre contemporanii săi răscoala ţăranilor români. Horea este renumit şi prin faptul că el a fost unul dintre cei mai destoinici constructori de biserici de lemn din Munţii Apuseni.
Una dintre aceste biserici se află în incinta Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj şi este unul dintre cele mai vizitate monumente. În fiecare an, bisericuţa lui Horea îşi deschide poarta pentru cei care vor să oficieze acolo cununii ori botezuri. În general, bisericile de lemn ctitorite de Horea sunt preţuite şi promovate de comunităţile locale nu doar datorită vechimii lor ori valorii arhitecturale, ci şi datorită faimei constructorului lor. Însă una dintre ctitoriile lui Horea este foarte puţin cunoscută, arată o ipoteză care îşi găseşte tot mai mulţi susţinători. Este vorba de biserica din satul Buru.
Istorie complicată
Documentele oficiale arată că biserica din Buru a fost construită în anul 1860. Ea îmbină elemente bizantine, tradiţionale româneşti, dar şi gotice. Construită din bârne, nava bisericii este tencuită şi doar turla semeaţă îşi arată lemnul. Biserica are hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gabriel, iar sătenii sunt mândri de biserica bine îngrijită de pe malul Arieşului.
Memoria colectivă arată că istoria bisericii este mai veche decât cea consemnată în catastifele oficiale, cu date nesigure, deoarece vechea arhivă a bisericii a fost pierdută, în anul 1948. Unul dintre curatorii parohiei din Buru, Mihai Roşu, îşi aminteşte că bunicul său i-a relatat faptul că biserica a fost ridicată mai întâi la Sălciua, o altă localitate de pe Valea Arieşului. Apoi, „înainte de Primul Război Mondial, oamenii din Buru au cumpărat biserica. Oamenii or mărs la Sălciua şi or dezmembrat-o. Ştiau forte bine meşteşugul, că erau mulţi lemnari pricepuţi. Şi or adus biserica la vale, pă Arieş, păntru că pă vremea aia nu era nici motor, nici tren”, relatează Mihai Roşu. Spusele sale sunt întărite de un alt bătrân din Buru, octogenarul Ioan Cionca.
„Cei din Sălciua şi-or făcut altă biserică, iar moşii noşti or cumpărat-o pe asta a nostră!”, spune Ioan Cionca. El a aflat tot de la bunicul său cum biserica de lemn din Sălciua a fost dezmembrată, bârnele au fost strânse în plute, care au fost aduse pe Arieş de către localnicii pricepuţi în astfel de meşteşug. De altfel, din vechime, moţii practicau plutăritul pe Arieş. Plutele formate de la Câmpeni în jos mergeau în aval. Oamenii ajungeau cu ele la Turda. Dacă nu puteau să îşi vândă marfa la un preţ bun, plecau mai departe, pe Arieş şi pe Mureş. Unii vindeau brânele în cetate la Alba Iulia sau în Aiud, alţii ajungeau cu plutele spre Arad, Lipova sau chiar în Ungaria, apoi, cu chimirele pline de bani, cumpărau cereale şi vin şi se întorceau în Ţara Moţilor. Aşa că transportul lemnăriei bisericii din Sălciua nu a reprezentat o provocare prea mare pentru ei.
Cum a dispărut vechea biserică
Cum evenimentul aducerii unei biserici pe Arieş a impresionat profund comunitatea, bătrânii satului au „moştenit” relatări bogate în amănunte. Iar acestea arată că vechimea bisericii este mai mare cu aproximativ un secol decât cea consemnată oficial. Acest lucru arată faptul că ipoteza potrivit căreia bisericuţa ar fi fost construită de Horea este extrem de plauzibilă. Vechile arhive dispărute ar face lumină în acest caz. Istoricii nu cunosc exact motivul pentru care locuitorii din Buru au avut nevoie de o nouă biserică. Buru este atestat documentar din 1484, iar documentele arată că această comunitate avea o biserică de zid. Este posibil, însă, ca această biserică să fi fost distrusă în timpul Revoluţiei de la 1848 – 1849, când mai toţi bărbaţii din Buru, care erau în stare să poarte arme, s-au înrolat în oastea lui Avram Iancu. În zonă au fost mai multe confruntări între moţii lui Avram Iancu şi trupele maghiare care înaintau dinspre Turda sau dinspre Aiud şi Rimetea. Astfel, la 11 ani de la încheierea Revoluţiei, comunitatea din Buru, care începea să se refacă după vâltoarea Revoluţiei, a cumpărat biserica veche a celor din Sălciua, care şi-au construit un nou lăcaş de cult.
Comunitate harnică
Legenda locală spune că actualul sat Buru ar fi fost întemeiat în Evul Mediu de către o familie de plutaşi, veniţi din amonte, de pe Valea Arieşului. Bătrânii menţionează chiar numele de familie al fondatorilor mitici ai aşezării, familia Topan. În Evul Mediu, comunitatea a devenit una prosperă, pentru că oamenii aveau turme relativ mari de animale, se ocupau cu vânzarea lemnelor tăiate din pădurile Apusenilor, dar spălau şi aurul din nisipul aflat în albia Arieşului. Potrivit hărţii iozefine, de la jumătatea secolului al XVIII-lea, locuitorii din Buru aveau şi şteampuri pentru prelucrarea minereului de fier. Cel mai adesea, minereul de fier era vândut bogaţilor proprietari de forje din satul Rimetea. Aceştia au fost jucători importanţi pe piaţa fierului din Transilvania, până la deschiderea uzinelor din Reşiţa, care au produs fier mai ieftin, iar negustorii şi proprietarii de forje din Rimetea au fost scoşi, încet-încet, de pe piaţă.
Planuri pentru bisericile de lemn
Şeful Direcţiei Judeţene de Cultură şi Patrimoniu Naţional din judeţul Cluj, Leonard Horvath, a început să lucreze, împreună cu reprezentanţii Muzeului Etnografic al Transilvaniei, la o „enciclopedie” a bisericilor de lemn din judeţul Cluj. „Avem în judeţ circa 80 de biserici de lemn, care pot fi promovate în circuite turistice. Cultele religioase şi autorităţile locale trebuie să ia măsuri pentru protejarea lor”, spune Leonard Horvath. El a declarat că, în cazul bisericii din Buru, trebuie făcute verificări pentru a vedea cât adevăr există în ipoteza potrivit căreia acest lăcaş de cult a fost construit de Horea. „Este posibil acest lucru. Buru a fost o comunitate greco-catolică, la fel ca şi Sălciua. Şi Horea a fost greco-catolic, deci şi bisericile construite de el au aparţinut acestui cult”, a spus Leonard Horvath. Locuitorii din Buru au devenit ortodocşi după ce autorităţile comuniste au interzis acest cult. Preotul Mihai Găzdac a refuzat să treacă la cultul ortodox şi a fost alungat din sat, apoi în parohie a fost numit părintele Virgil Papiu, care a slujit în Buru până în anul 1962.
