Pe drumul ce duce de la Babadag spre Tulcea găsim satul Enisala, a cărui denumire provine din limba turcă şi înseamnă „Satul Nou”. Aproape de sat veghează, din epoca Evului Mediu, cetatea cu acelaşi nume. Primele cercetări asupra cetăţii Enisala, numită şi Heracleea, s-au făcut dinaintea celui de-al doilea război mondial.
Fortăreaţa medievală, construită de genovezi în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, pe un deal calcaros, în apropierea lacurilor Razelm şi Babadag, rămâne una dintre cele mai misterioase cetăţi de pe teritoriul Dobrogei, din cauza puţinelor date care se cunosc despre ea, dar şi una dintre cele mai spectaculoase, datorită lucrărilor de reabilitare şi a locului unde este amplasată.
Stratul arheologic este foarte subţire, imediat dai de stâncă. Sunt două incinte, una se vede că este restaurată, cealaltă se observă mai puţin şi aceasta închidea accesul de la malul lacului. Pe vremuri, se naviga în acel spaţiu cu ambarcaţiuni mici pentru că tot complexul Razelm-Sinoe era un golf mare. Încet-încet, aluviunile cărate de Dunăre şi acţiunea mării au dus la crearea unui cordon de nisip care a închis zona. „Acest fapt a dus la prăbuşirea economică a Histriei la finalul existenţei ei pentru că nu se mai putea face navigaţie. Histria a fost nevoită să se reprofileze din cetate de negustori şi navigatori într-o cetate producătoare de produse agricoleO”, a precizat directorul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, dr. Gabriel Custurea.
Deţineau monopolul navigaţiei în Marea Neagră
Genovezii aveau misiuni comerciale nu foarte extinse. Adeseori se instalau în aşezări vechi, unde şi făceau cartiere. După sute de ani, cercetătorii au dat de urma genovezilor pe tărâm dobrogean. Astfel au fost descoperite acte notariale din secolul al XIV-lea, la cetatea-port Chilia şi la Licostomo – port dunărean medieval. Documentele atestă activitatea lor economică, diversele tranzacţii care s-au făcut atunci, prin desluşirea unor nume de negustori, armatori, meşteşugari. Genovezii erau recunoscuţi drept deţinătorii monopolului navigaţiei pe Marea Neagră, în apele căreia ancorau şi vase greceşti, sub pavilion genovez. Acestea adunau bogăţiile din jurul mării, cereale, arme, veşminte din mătase şi catifele. Se mai aduceau pe uscat, din Siberia, blănuri. După cucerirea Dobrogei de către turci, la Enisala a fost instalată o garnizoană militară otomană. Cetatea a fiinţat până în sec. al XV-lea, când cronicile turceşti spun că sultanul Mehmed I a reparat Isaccea şi Enisala după ce le-a cucerit de la Mircea cel Bătrân. Cert este că în sec. al XVI-lea cetatea nu mai funcţiona.
Proiect de restaurare
„În ultimii zece ani s-au făcut nişte lucrări de restaurare şi chiar arată bine. Mai demult erau nişte găuri în pereţi”, a completat arheologul. Zidurile de incintă, turnurile şi bastioanele cetăţii sunt parţial conservate şi restaurate. Cercetările arheologice au scos la lumină monede bizantine, genoveze, tătărăşti, moldovene, muntene şi turceşti. Anul trecut, la cea mai recentă restaurare, zidurile cetăţii Enisala au fost întregite. Fortificaţia a fost construită în scop militar, defensiv şi de supraveghere a drumurilor de pe apă şi de pe uscat. Enisala a făcut parte din lanţul de colonii genoveze care reunea oraşele de la gurile Dunării. Accesul către fortăreaţă este uşor acum, după ce drumul până în buza sa a fost reabilitat şi s-a construit şi o parcare. Peisajul de la înălţime este spectaculos.
