In aula „Adrian Radulescu” a Muzeului de Istorie Nationala si Arheologie Constanta a avut loc, ieri, cea de-a doua intalnire organizata de Directia Judeteana Constanta a Arhivelor Nationale in colaborare cu Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii. Astfel, dupa ce la prima expozitie a documentelor fostei Securitati s-a vorbit despre informatorii vechiului regim, de aceasta data tema a fost „Rezistenta anticomunista din Dobrogea”. Printre cei prezenti la aceasta masa rotunda s-au aflat si membrii Asociatiei Fostilor Detinuti Politici, filiala Dobrogea.
Deschiderea discutiilor de ieri, in prezenta presedintelui Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, Gheorghe Onisoru, a fost facuta de profesorul Radu Ciuceanu, care a fost condamnat de comunisti la 17 ani de detentie pentru ca facea parte dintr-o grupare de rezistenta din Oltenia. El a declarat ca ar trebui ca documentele istorice sa fie traduse in limbi de circulatie internationala pentru a arata adevarata fata a miscarii de rezistenta anticomunista din Dobrogea si din toata tara. Mai mult de atat, Radu Ciuceanu i-a blamat pe occidentali pentru ca „desi in urma presiunii exercitate de acestia regele emisese un mandat de unificare si de alcatuire a unei rezistente, ei nu au respectat intelegerile”. „Anumiti oameni politici au stiut ca nu avem sanse si ca vom fi ocupati de rusi. Multi dintre ei si-au gasit sfarsitul la Sighet”, a spus Ciuceanu. In acelasi timp a fost adusa in discutie si „Padurea Verde”, locul in care trenurile-fantoma au dus spre exterminare mii de militanti impotriva regimului comunist.
Interogati de… SRI (!)
Cu toate ca cele prezentate de tema „Rezistenta anticomunista din Dobrogea” reflecta clipele traite de acestia, membrii Asociatiei Fostilor Detinuti Politici s-au aratat nemultumiti. Unii chiar au parasit sala cu cateva minute inainte de demararea discutiilor in semn de protest fata de Ciuceanu, etichetat de acestia drept un „tradator”. Presedintele filialei constantene, Paul Andreescu, a declarat ca in momentul de fata se incearca o „deturnare a notiunii de rezistenta” si ca „in loc de crime comuniste, se vorbeste de totalitarism”. Supravietuitorii rezistentei spun ca, in loc sa le fie recunoscute drepturile, chiar si dupa revolutie, cei care au avut curajul sa se ridice impotriva comunismului au fost aratati cu degetul. Multi dintre ei inca mai traiesc cu frica represariilor Securitatii, si poate pe buna dreptate, daca luam in considerare ca la 6-7 ani dupa revolutie cativa supravietuitori spun ca au fost interogati de Serviciul Roman de Informatii. Paul Andreescu a mentionat ca se incearca o ocolire a adevarului si punerea lui intr-un con de umbra, exemplul oferit fiind monumentul inchinat victimelor comunismului comparativ, din punct de vedere al starii de conservare, cu cel al ostasului sovietic.
