Comisia pentru constatarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista de pe langa Ministerul Justitiei a fost chemata in judecata de urmasul unui detinut politic. Acesta a atacat decizia din data de 21 iulie 2005 pronuntata in dosarul 470/2004, prin care s-a respins cererea de constatare a calitatii de luptator in rezistenta a tatalui ei.
Iancu Dimcica a fost condamnat de catre fostul Tribunal Militar Constanta pentru comiterea infractiunii de „uneltire contra ordinii sociale” la 10 ani de inchisoare. Barbatul a fost arestat la data de 15 decembrie 1951 si a fost pus in libertate la data de 11 decembrie 1961. In momentul incarcerarii acestuia fiica lui, Maria Paris, avea doar sapte ani. Ca si cum anii petrecuti in spatele gratiilor nu ar fi fost indeajuns, din 1962 Iancu Dimcica a fost monitorizat de securitate. Mai mult decat atat, unul dintre cei care s-a ocupat de caz a trimis conducerii Scolii Pedagogice de Invatatori Constanta un material prin care a cerut exmatricularea si interzicerea dreptului acesteia de a se inscrie la alt liceu pentru ca provenea dintr-o familie care „nu face cinste societatii noi, comuniste”.
La data de 27 iulie 2005, Comisia pentru constatarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista in baza art. 5 alin. 1 din Legea 670/2002, prin care se aproba Ordonanta 64/2002, respinge cererea pe motiv ca a fost formulata tardiv. Fata de plangerea prin care Maria Paris reclama faptul ca, prin limitarea unui termen de introducere a cererilor, se creeaza o stare de discriminare incalcandu-se dispozitiile art. 16 din Constitutie care consacra principiul egalitatii depline in drepturi a tuturor cetatenilor Romaniei, la data de 5 octombrie 2005, Ministerul Justitiei apreciaza ca textul de lege nu incalca prevederile constitutionale care consacra principiul egalitatii.
Decizie nefavorabila la Curtea Constitutionala
O zi mai tarziu, Curtea de Apel Constanta suspenda judecarea si trimite dosarul la Curtea Constitutionala pentru a se pronunta in legatura cu constitutionalitatea dispozitiilor art. 5 alin. 1 OUG 214/1999, care specifica faptul ca aceste cereri trebuie depuse pana la data de 31 decembrie 2002.
Cauza a fost judecata la data de 16 februarie 2006. In timpul sedintei, Avocatul Poporului a sustinut faptul ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata si ca limita impusa incalca principiul egalitatii. In urma deliberarilor, cei noua magistrati ai Curtii Constitutionale au respins exceptia de neconstitutionalitate.
Totodata, judecatorii au tinut sa mentioneze in incheiere faptul ca „recunoaste calitatea de luptator in rezistenta anticomunista dar ca acordarea drepturilor prevazute de Ordonanta de Guvern 214/1999 nu pot avea loc „sine die” stabilirea unui termen pentru exercitarea acestui drept fiind necesara”. La data de 8 mai 2006, Curtea de Apel Constanta a repus cauza pe rol. Cum era de asteptat, la data de 5 iunie 2006, magistratii au respins cererea printr-o hotarare irevocabila.
