Toate partidele parlamentare susţin regionalizarea şi descentralizarea României. Cel puţin la nivelul declaraţiilor. Însă, când vine vorba de realizarea efectivă a regionalizării, lucrurile se blochează. Spre deosebire de restul României, unde, cu excepţia Dobrogei, înglobată în Moldova de Sud, regiunile de dezvoltare se suprapun peste zone cu o identitate istorică bine consolidată, cum ar fi Oltenia sau Muntenia din Valahia ori Ţara de Sus din Moldova, în Transilvania lucrurile sunt mult mai complicate.
Diferenţele etnice dintre comunităţile româneşti, maghiare şi germane se suprapun peste o structură identitară ale cărei rădăcini provin din Evul Mediu şi care presupun comitate maghiare, scaune secuieşti, districte şi ţări româneşti ori burguri şi scaune săseşti.
Iar noile regiuni, apărute în anul 1998, reunesc zone care nu au nimic în comun unele cu altele, precum Ţara Moţilor cu Ţara Secuilor şi cu Ţara Bârsei, dar şi Valea Jiului cu Banatul de Câmpie din jurul Timişoarei ori cu Crişana. Toate neajunsurile îşi au rădăcinile în „păcatul originar” al regiunilor de dezvoltare. Acestea au fost create, la presiunea Uniunii Europene, în anul 1998, în pripă.
Pentru că nu aveau vreme să stabilească un set de criterii acceptabil pentru toată lumea, membrii Guvernului de atunci, în care ministrul Transporturilor din epocă, Traian Băsescu, avea o influenţă extrem de mare, au decis să creeze regiunile de dezvoltare pe structura regionalelor de drumuri şi căi ferate. Acest criteriu ţine cont de geografie, dar nu de identitatea locală. De aceea, fiecare regiune conţine mai multe „bombe”care dinamitează viitorul regionalizării.
Rădăcini „horthyste”în Nord-Vest
Regiunea de Nord-Vest include judeţele Cluj, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Sălaj, Maramureş şi Satu Mare. Este vorba de o regiune care include judeţe sărace, cum ar fi Sălajul, şi judeţe dezvoltate, cum ar fi Clujul. De asemenea, include zone care, tradiţional, au făcut parte din Transilvania, Maramureş ori Crişana.
Există vechi burguri întemeiate de saşi, cum ar fi Clujul ori Bistriţa, zone cu o identitate românească pregnantă, precum ar fi Ţara Oaşului, Ţara Moţilor ori Ţara Lăpuşului, dar şi comunităţi maghiare puternice, cum ar fi cele din Partium. În mod logic, numele regiunii ar trebui să fie Transilvania de Nord. Însă această denumire dă frisoane unora dintre locuitorii regiunii, pentru că ea aminteşte de ororile ocupaţiei horthyste din nordul Ardealului din perioada 1940-1944.
De aceea, pentru a desemna noua regiune, autorităţile din Bucureşti au propus numele de Crişana. Această propunere a stârnit deja reacţii vehemente. „Nu putem accepta numele de Crişana. Poate cel mai potrivit nume ar fi Ţinutul Someş, pentru că râul Someş trece prin aproape toate cele şase judeţe din regiune, pe când Crişul nu”, a spus deputatul PNL Horia Uioreanu.
Reacţiile sunt cu atât mai vehemente, cu cât unele zone din regiune, cum ar fi vechiul ţinut mineresc al Rodnei, se găsesc la o distanţă considerabilă de Ţara Crişurilor. Capitala regiunii ar urma să fie stabilită la Cluj-Napoca, cel mai dezvoltat şi mai bogat oraş, care atrage deja studenţi din absolut toate judeţele din regiune. Însă există oraşe importante situate la mare distanţă de Cluj, cum ar fi Satu Mare ori Sighetu Marmaţiei, lucru care ar face administrarea unui teritoriu atât de mare extrem de dificilă.
În plus, există oraşe prospere, precum Oradea, ai căror locuitori nu se vor simţi deloc confortabil dacă vor trebui să cedeze întâietatea în zona Clujului. Un amănunt important este acela că, din cauza segmentării teritoriului regiunii de către Munţii Apuseni şi de către Carpaţii Orientali, fiecare oraş mai important a căutat propria sa cale de dezvoltare. Un indicator important este prezenţa aeroporturilor.
Doar două dintre actualele capitale de judeţ, Zalăul şi Bistriţa, nu au propriul aeroport, pentru că se află aproape de Cluj-Napoca. În rest, Baia Mare, Satu Mare şi Oradea au propriile aeroporturi, pentru care autorităţile locale vor să obţină statutul de aeroport internaţional, cu toate că recunosc faptul că aeroportul din Cluj-Napoca va rămâne cel mai important din regiune. În ciuda acestor diferenţe, Regiunea de Nord-Vest rămâne cea mai compactă şi mai unită din arealul Transilvaniei şi Banatului.
Regiunea Centru
În comparaţie, problemele din Regiunea Centru sunt mult mai mari şi mai numeroase. Această regiune este, de asemenea, mult prea compozită. Ea include Ţara Secuilor, o zonă dominată net de maghiari, dar şi una dintre cele mai puternice zone româneşti din punct de vedere identitar, Ţara Moţilor.
Este suficient să amintim faptul că în timpul revoluţiei de la 1848 secuii şi moţii au fost încleştaţi într-un veritabil război civil, care încă marchează conştiinţa colectivă. Lucrurile s-au repetat în timpul tulburărilor care au urmat primului război mondial, acum mai puţin de o sută de ani. Una dintre cele mai mari probleme ale acestei regiuni este reprezentată de ipoteticul Ţinut Secuiesc.
Obţinerea unui statut special de autonomie pentru acesta se numără printre obiectivele majore ale UDMR, formaţiune aflată la guvernare, dar care este respinsă de toate partidele româneşti. Ţinutul Secuiesc include judeţele Harghita şi Covasna, dominate de maghiari, dar şi Mureşul, dominat de români. Deocamdată nu este clar cum va funcţiona Ţinutul Secuiesc chiar dacă, prin absurd, autorităţile din Bucureşti ar accepta formarea sa, prin unirea celor trei judeţe.
Şi asta pentru că acest ţinut, dominat din punct de vedere etnic de către maghiari, ar avea capitala în Târgu-Mureş, oraş în care românii sunt tot mai numeroşi. De asemenea, acest ţinut ar include un oraş precum Întorsura Buzăului, aproape în întregime românesc, care a făcut parte din Valahia, dar şi zone precum Sighişoara, vechi burg săsesc, ori oraşe dominate categoric de români din punct de vedere etnic, cum ar fi Luduş, Târnăveni, Iernut ori Sărmaşu.
Mai mult, de exemplu, în Luduş, maghiarii localnici sunt urmaşii coloniştilor aduşi din pusta Tisei, nu secui. Ţinutul Secuiesc ar include şi zone „curat” româneşti, cum ar fi Şăulia de Câmpie ori Miheşul. Regiunea Centru mai include şi vechea Ţară a Bârsei, dar şi vechile oraşe săseşti Braşov, Sibiu, Sighişoara ori Orăştie, mândre de tradiţiile şi de identitatea lor, care diferă total de cele ale Ţinutului Secuiesc, o zonă predominant rurală. În partea vestică, Regiunea Centru include oraşul-simbol al românismului, Alba Iulia, dar şi o mare parte din Ţara Moţilor.
Aceasta, cu excepţia factorului etnic, are o identitate cel puţin la fel de bine definită ca şi cea a Ţinutului Secuiesc. Dincolo de aceşti factori, apare şi problema construcţiei unei noi identităţi regionale. Numele propus pentru această regiune este Mureş. Însă numele nu are nimic în comun cu zonele Sibiu şi Braşov. O altă problemă este reprezentată de oraşele care vor intra în competiţie pentru statutul de capitală regională. Cu excepţia oraşelor din Harghita şi Covasna, toate capitalele judeţene aspiră spre acest statut.
Proiectul de regionalizare prevede că viitoarea capitală regională va fi Braşovul. Însă există numeroase argumente împotrivă. Pe de o parte, Braşovul este situat la o distanţă considerabilă de Alba Iulia şi de Ţara Moţilor. Pe de altă parte, prin poziţia sa ultraperiferică în cadrul regiunii, oraşul a dezvoltat mult mai multe legături cu sudul ţării decât cu judeţele din regiune. Este semnificativ faptul că Braşovul nu dispune de un aeroport, ci este deservit de cel din Bucureşti.
În plus, aşa cum arată reţeaua rutieră, pentru un locuitor din Miercurea Ciuc ori din Zlatna este mult mai greu să ajungă în Braşov decât pentru un locuitor al Bucureştiului. Un alt oraş care aspiră la statutul de capitală regională este Sibiul. Este vorba de un oraş dezvoltat într-o manieră echilibrată, mai aproape de centrul regiunii, care a fost declarat Capitală Culturală Europeană în anul 2007.
În plus, Sibiul a mai fost capitală a Transilvaniei, în timpul Imperiului Habsburgic. Iar din punct de vedere religios, la Sibiu se află vechea mitropolie ortodoxă a lui Andrei Şaguna, dar şi sediul Episcopiei Lutherane, centrul spiritual al saşilor ardeleni. Pentru maghiari, însă, Sibiul, un oraş românesc în care minoritatea germană îşi conservă poziţiile, nu poate fi o variantă acceptabilă. Cel de-al treilea oraş care aspiră la statutul de capitală este Târgu-Mureş. „Dacă regiunea se va numi Mureş, este logic ca Târgu-Mureş să fie capitală”, a declarat primarul acestui oraş, Dorin Florea. Pentru mulţi, Târgu-Mureşul ar reprezenta o alegere ideală. Este vorba de un oraş frumos, singurul de mari dimensiuni din regiune în care românii şi maghiarii locuiesc în proporţii aproape egale.
Mai mult, Târgu-Mureş, care are şi denumirea istorică de ¬Neumarkt, are şi tradiţii legate de comunitatea germană. Oraşul este unul universitar, renumit prin clinicile sale performante şi care are ambiţioase planuri de dezvoltare industrială. De exemplu, el ar urma să devină primul oraş digitalizat complet din România. Însă, cu toate acestea, Târgu-Mureş este mult mai mic decât Braşovul şi Sibiul şi nu are tradiţiile unei capitale. În schimb, cel de-al patrulea oraş din regiune care vrea să devină capitală, Alba Iulia, are aceste atuuri.
Vechea capitală a lui Mihai Viteazu, dar şi a principilor din familia Bathory, acest oraş era un centru administrativ important încă din perioada de dinainte de cucerirea Transilvaniei. Încă din perioada antică, oraşul, numit Apulum, era capitală regională în cadrul Daciei Romane. Apoi, este important pentru că este oraşul Unirii din 1918, dar şi al Unirii religioase din 1700, când românii ardeleni s-au unit cu Biserica Romei. Aşadar, este un oraş important pentru greco-catolici, dar şi pentru romano-catolicii care au o episcopie milenară.
Nu mai puţin important este şi pentru ortodocşi, pentru că aici îşi avea sediul vechea mitropolie a Belgradului de pe vremea lui Mihai Viteazu, care continua tradiţia unei episcopii bizantine din vremea epocii migraţiilor. Alba Iulia a fost un oraş primitor şi pentru cultele protestante. Este vorba de un oraş universitar, ideal pentru turism, care a dezvoltat în suburbii o impresionantă industrie alimentară. „Judeţul Alba are o industrie alimentară mai puternică decât cea a Bulgariei”, a declarat primarul oraşului Blaj, Gheorghe Rotaru. La rândul său, deputatul PDL Clement Negruţ a anunţat că va depune un proiect de lege pentru transferarea capitalei României din Bucureşti în Alba Iulia.
Regiunea de Sud-Vest
Regiunea de Sud-Vest, adică Banatul tradiţional, include tensiuni deopotrivă de mari. Această regiune ar urma să cuprindă zone care nu au nimic în comun, cum ar fi Valea Jiului din judeţul Hunedoara, cu Banatul Montan din Caraş-Severin, cu câmpia bănăţeană ce se întinde din Timişoara până la Jimbolia, dar şi zonele de la nord de Mureş, din judeţul Arad, alături de zonele din Clisura Dunării, de la graniţa cu Serbia.
De asemenea, sunt puse alături zone cu tradiţii complet diferite, cum ar fi Ţara Haţegului cu sudul Crişanei. Din punct de vedere organizatoric, lucrurile sunt simple. Timişoara este cel mai dezvoltat şi mai important oraş din Regiunea de Sud-Vest. De asemenea, Timişoara, un oraş multicultural, este iubit de români, germani, sârbi şi maghiari, iar din punct de vedere religios această regiune este cea mai liniştită. Însă şi în această regiune există o rivalitate de netrecut între Arad şi Timişoara.
Inclusiv atunci când se întâlnesc galeriile echipelor de fotbal din cele două oraşe se produc încăierări violente. În aceste condiţii, arădenii nu vor să facă parte dintr-o regiune cu capitala la Timişoara. De asemenea, din punct de vedere identitar, cei mai mulţi locuitori ai regiunii se consideră bănăţeni, în timp ce locuitorii Ţării Haţegului ori cei ai Devei se consideră ardeleni, iar cei ai judeţului Arad de dincolo de Mureş fac parte, din punct de vedere istoric, din Crişana.
