Regele Carol I şi regina Elisabeta veneau foarte des la Constanţa. Uneori participau la Ziua Marinei, organizată începând cu anul 1902. Atunci când soseau la mare, în piaţa Ovidiu răsuna fanfara, de asemenea se cânta chiar de pe acoperişul actualului Acvariu, vizavi de Cazino. Foarte multe dintre ideile de dezvoltare a oraşului Constanţa sunt ale lui Carol I. El a sosit în Bucureşti şi a fost instaurat ca Principe, pe 10 mai 1866. Participă, în calitate de conducător onorific al Armatei Române, în Războiul pentru Independenţa României, proclamată tot pe 10 mai, însă în anul 1877.
Pe 10 mai 1881 a fost proclamat Rege, sub numele de Carol I.
Ce se întâmpla de ziua naţională
Carol a fost pentru prima dată la Constanţa în 1879. 10 Mai era o zi de mare sărbătoare pentru constănţeni, iar ideea sărbătorii populare s-a perpetuat. Se trimiteau, în general, telegrame de felicitare pentru familia regală. Câteodată, acestea se depuneau pur şi simplu la Prefectură şi Prefectura era cea îndreptăţită să le trimită mai departe. Aceasta era partea oficială. Pe urmă, oficialităţile se întruneau de obicei la o conferinţă care se ţinea într-un loc public în cadrul căreia se sublinia semnificaţia acestei zilei. Cetăţenii, la rândul lor, arborau la geamuri drapele sau covoare frumoase şi flori. Tot oraşul avea un aer sărbătoresc. Oamenii se felicitau, se plimbau. Seara, pe mare, aveau loc trageri cu torţe, fanfara cânta în diverse locuri publice, de obicei în Piaţa Ovidiu, dar şi în piaţa 23 noiembrie, în zona actualului Muzeu de Artă Populară, un spaţiu deschis în care se circula intens. Forfotă mare era atunci când era primită familia regală, aproape de gara oraşului, iar la Catedrală se ţinea un Te-Deum. „Oamenii pavazau oraşul foarte frumos, se şi defila uneori, se făceau arcuri de triumf, adică era o atmosferă de foarte mare sărbătoare. Constănţenii îi iubeau pe regele Carol I şi pe regină în primul rând pentru că ei erau foarte legaţi de Dobrogea”, ne-a spus directorul Muzeului de Artă din Constanţa, dr. Doina Păuleanu. Vechea Curte de Apel din Constanţa, de pe strada Traian, a fost reşedinţa regală, construită în perioada 1903-1908.
Ce s-a construit în perioada lui Carol I la Marea Neagră
Ambiţia lui Carol a fost de a transforma orăşelul acesta turcesc într-un port maritim. Era conştient de importanţa ieşirii la mare şi că este bine să avem această provincie istorică în structura ţării, provincie pe care a dorit să o vadă apoi modernizată, legată de ţară, conferindu-i un statut de mare oraş şi port european. Constanţa avea, în acea perioadă, câteva case din lut. Cea mai răsărită era casa în care funcţiona localul administrativ al turcilor, ulterior Colegiul Mihai Eminescu. Carol I a fost cel care a realizat deschiderea oraşului către construcţiile moderne.
De asemenea, familia regală a dispus construcţia podului de la Cernavodă, a investit foarte mulţi bani în ridicarea portului. Regele era prezent la Constanţa cu ocazia foarte multor prilejuri comemorative, de pildă punerea de pietre fundamentale la port, la moschee, la Catedrală. Venea să verifice cum merg lucrările, pentru că lucrările portuare, de exemplu, au fost de o anvergură fără precedent.
Ţarul Rusiei Nicolae al II-lea a sosit la Constanţa cu vapoarele şi a plecat în aceeaşi zi. Carol I şi Ferdinand l-au aşteptat, în acea zi s-a defilat, a fost o mare desfăşurare de forţe.
Mai târziu, regina Maria a fost, la rândul ei, o mare iubitoare a acestor locuri. Aceasta şi-a construit la Mamaia Castelul, ca reşedinţă regală. De fapt, toţi membrii familiei regale au fost legaţi de mare şi au iubit foarte mult zona aceasta. Prin realizările economice, politice şi culturale, epoca lui Carol I pune bazele României moderne.
A pus bazele Portului Constanţa
Regele Carol I a inaugurat şi lucrările la Portul Constanţa. Piatra de temelie s-a pus pe 16 octombrie 1896, în prezenţa sa. În interiorul său stă încă un document pe care scrie: „Noi Carol I-iu, prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, Rege al României, în anul mântuirei 1896, în a şesesprezecea zi a lunei Octomvrie, am pus piatra de temelie pentru construirea portului Constanţa pe ţărmurile Mărei Negre. […] Înmulţind căile de comunicaţiune şi reţeaua căilor ferate, unind cele două ţărmuri ale Dunărei prin podul de la Fetesci-Cernavodă, luat-am hotărârea ca aceste temeinice şi nepieritoare lucrări să fie desăvârşite prin întemeierea unui port la ţărmurile vechiului Pont-Euxin, unde din veacurile cele mai depărtate comerciul a găsit un loc de adăpost, unde atâtea monumente istorice ne aduc aminte vechea dominaţiune a strămoşilor Noştri Romani, şi unde şi-a sfârşit zilele marele poet Ovidiu”.
