Proprietara în 1990 a 89 de nave, Petromin, ultima companie maritimă a statului român, se află în administrare specială. Anticameră înaintea falimentului, această procedură presupune un plan de reorganizare bine pus la punct pentru achitarea datoriilor şi deblocarea activităţilor comerciale. Un prim pas în acest sens a fost făcut marţi după-amiază, odată cu aprobarea în cadrul Adunării Generale a Acţionarilor a reprofilării companiei către transportul fluvial. Nu este prima iniţiativă în acest sens, CNM Petromin fiind proprietara, sau mai bine zis a fost proprietara pentru că acum a ajuns în mâinile Fiscului, a împingătorului fluvial „Pluton”. În fine, potrivit conducerii companiei, în perioada următoare va fi scoasă la licitaţie epava vrachierului „Ileana”, singura navă maritimă pe care o deţine Petromin. „Ileana” are o greutate de 6.000 de tone, iar din valorificarea sa la fier vechi compania ar putea obţine fondurile necesare achiziţiei a patru nave fluviale. Reamintim că ultimul mineralier aflat în stare de funcţionare, „Carmen Silva”, a fost arestat de către autorităţile din Turcia în timp ce traversa Bosforul în urma unui conflict comercial dintre Petromin şi austriecii de la Voestalpine.
Nave-soră, destine diferite
„Ileana” este fostă „Kavo Maleas”, fosta „Voineasa”. Are o navă-soră „Carmen Silva”, care, la rândul său, şi-a schimbat de trei ori numele. „Carmen Silva” este în realitate fostul bulk-carrier de 25.000 TDW „Kavo Matapas” (fosta Feteşti 92).
Până la un anumit punct, cele două vrachiere au avut acelaşi drum, după care soarta le‑a rezervat alt destin. Cele două bulk-carriere au fost construite în 1992 în paralel la Şantierul Naval „2 Mai” Mangalia. Vrachierele au efectuat voiaje până în 1999, după care au fost arestate în Grecia în urma conflictului comercial dintre grupul de firme Gourdomichalis şi subsidiarele „Petromin”.
Gourdomichalis a cerut 14 milioane dolari pentru eliberarea vaselor. Începând cu 22 august 2005 mineralierele au devenit libere de sarcină şi au intrat într-o lungă perioadă de aşteptare. În vara lui 2008 „Carmen Silva” a plecat în probe de mare după ce a fost modernizată în Şantierul Naval Constanţa.
Finanţarea lucrărilor de reparaţii, cu un deviz de 13 milioane de dolari, a fost asigurată de grupul austriac „Voest Alpine”.
Acesta urma să recupereze împrumutul prin exploatarea navei într-un contract de time-charter. Nava-soră „Ileana” era programată să intre în acelaşi proces de reparaţii complexe, însă până la urmă Petromin nu a mai avut bani să o repare şi pe aceasta.
Întreprinderea Navrom s-a divizat în 1990 în trei companii de navigaţie: Petromin, Romline şi Navrom. Petromin era cea mai mare dintre acestea şi deţinea o flotă de 89 de nave. Pentru că o parte din cele 89 de nave preluate staţionau, conducerea companiei a hotărât retehnologizarea lor. Dintre toate afacerile începute atunci, Petroklav a fost de departe cea mai păguboasă. Asocierea dintre Petromin şi Klaveness a început în iulie 1991 şi a implicat în total 16 nave româneşti.
Reprezentanţii Ministerul Transporturilor şi ai Petromin s-au întâlnit cu cei ai Klaveness şi au negociat o finanţare pentru modernizarea a 15 nave din flota Petromin. Afacerea a fost estimată la 49 milioane de dolari. S-a înfiinţarea în Liberia a companiei Petromin Overseas Inc., în care Petromin Constanţa deţinea 100% din acţiuni. A urmat înfiinţarea în acelaşi stat, a firmei Petroklav Management Inc., în care Petromin avea tot 100% din acţiuni. Cele 16 nave aflate în discuţie (15 în exploatare şi una aflată în şantier) au fost transformate în tot atâtea societăţi comerciale de tip offshore. Transferul navelor din patrimoniul Petromin către companiile de unică navă s-a făcut la preţul de… un dolar. La şase dintre nave li s-a decis radierea pavilionului românesc şi au primit pavilion de complezenţă liberian. Restul navelor au arborat în continuare pavilion românesc, dar au fost folosite ca garanţii pentru împrumutul norvegienilor.
Rezultatele financiare păguboase, care de altfel erau extrem de previzibile, ale acestei asocieri au determinat Fondul Proprietăţii de Stat să vândă navele din asocierile din Liberia, iar pe restul le-a executat banca creditoare. Această afacere face obiectul unei lucrări laborioase a procurorilor, cunoscută sub numele de Dosarul Flota. Astfel s-a ajuns la „performanţa” ca, după 20 de ani, Petromin să mai deţină trei nave, respectiv împingătorul „Pluton” şi vrachierele gemene la care am făcut referire mai sus.
