Societatea „Mamaia” SA a fost implicata, in perioada 1996-2000, in marea privatizare. Fondul Proprietatii de Stat, la acea vreme principalul actionar, a considerat ca venise momentul ca activele din turism sa isi schimbe proprietarii. In august 1998, cu acordul prim-ministrului de la acea vreme, Radu Vasile, la conducerea SC „Mamaia” a fost numit Octavian Tacu. Dupa anul 2000, schimbarea guvernarii a insemnat si inceputul problemelor pentru fostul director. Autoritatile i-au pus in carca un prejudiciu de aproape doua miliarde de lei. Pe parcursul a cinci ani, fostul director a fost tarat prin instantele de judecata. Abia in 2005 s-a ajuns la concluzia ca nu a prejudiciat statul cu nici macar un leu, iar Tacu a iesit nepatat din aceasta experienta, dar este convins ca a fost o victima politica.Curtea de Conturi este una dintre institutiile statului ale caror nume provoaca fiori. Ca director al SC „Mamaia” SA, Octavian Tacu a trebuit sa dea socoteala pentru modul in care a gestionat banii societatii. Curtea are misiunea sa identifice si sa actioneze in cazul in care au fost depistate incalcari ale legii privind, printre altele, intocmirea contractelor si respectarea lor, modul in care se cheltuiesc banii institutiilor la care actionar este statul. Cel putin aceasta era situatia in urma cu cativa ani. Intre timp, legislatia in domeniu a fost modificata, dar, in mare, lucrurile decurg la fel cum se intampla in urma cu opt ani, pe vremea cand Octavian Tacu a fost numit director general la SC „Mamaia” SA. Discutiile purtate cu seful Guvernului, Radu Vasile, au stat la baza numirii lui Tacu la carma societatii. Noul director trebuia sa puna in practica viziunea asupra privatizarii activelor cu care, se pare, seful Guvernului a fost de acord.
Schimbare de proprietari
Noua conducere a SC „Mamaia” considera ca trecerea activelor in proprietatea utilizatorilor este cea mai buna formula pentru revigorarea turismului. In martie 2000 s-a decis, printre altele, incheierea unor contracte de leasing imobiliar, cu clauza irevocabila de vanzare, cu agentii economici care administrasera unitati de cazare si alimentatie publica in baza locatiilor de gestiune. 91 de active isi schimbau proprietarul, iar detinatorii respirau, in sfarsit, usurati. „Banii investiti in perioada derularii locatiilor de gestiune nu se iroseau. In baza expertizelor, se scadeau din valoarea de vanzare a activelor. Oamenii nu se mai simteau amenintati de pericolul de a fi eliminati pentru ca investitiile lor sa fie preluate de altcineva. Era, daca vreti, un act de dreptate. Intr-un fel te ocupi de lucrul altuia, mai ales daca exista posibilitatea sa il returnezi, si altfel actionezi daca este al tau”, a declarat Octavian Tacu. Alegerile generale din 2000 au stat la baza schimbarilor la nivelul conducerii statului, iar puterea avea propriii oameni pe care trebuia sa ii plaseze in functii de conducere, dar si alte ganduri cu privire la privatizarea din turism.
La vremuri noi,
oameni noi
Curtea de Conturi si-a trimis la „Mamaia” SA controlorii financiari, iar concluziile au fost inaintate unui procuror specializat in astfel de probleme. „Gelu Maruntelu a fost cel care a sesizat Colegiul Jurisdictional al Curtii de Conturi cu privire la un prejudiciu de aproape doua miliarde de lei pe care l-as fi produs ca urmare a procesului de privatizare. A fost emis actul de acuzare. Si acum ma intreb in ce baza a actionat domnul Maruntelu: rea-credinta sau incompetenta?! Indiferent de raspuns, a urmat un proces. Am spus-o si o repet: la mijloc a existat o comanda politica. Iar daca procurorul Maruntelu a raspuns unei astfel de comenzi, consider ca nu are ce cauta la catedra. Ma intreb ce poate preda studentilor un om care a studiat documente, dar a decis sa ma transforme intr-un infractor, in ciuda dovezilor”, a sustinut Octavian Tacu.
Un prejudiciu inventat
Expertii au considerat ca prejudiciul a fost produs prin plata indemnizatiilor membrilor comisiei de privatizare care au evaluat investitiile pentru fiecare activ in parte. „Mamaia” SA, ca parte pagubita, a fost „invitata” sa se constituie parte in procesul prin care se intentiona acoperirea gaurii din buget. Pe numele fostului director al societatii a fost formulata o plangere penala. „Era necesara o expertiza care sa confirme sau infirme producerea prejudiciului. Acum ma amuz… A trebuit ca eu sa platesc expertul, cu toate ca altii erau cei ce ar fi trebuit sa-mi dovedeasca abuzul in serviciu. S-a constatat ca nu comisesem nici o ilegalitate. Cele aproape doua miliarde erau nimic pe langa sumele incasate de stat in urma privatizarii. A fost vorba despre aproape 400 de miliarde de lei, la care s-au adaugat incasari reprezentand actualizarea la inflatie a fiecarei rate anuale de leasing. A fost ciudat ca, desi responsabilitatea deciziilor era a SIF si a Adunarii Generale a Actionarilor, eu eram cel care trebuia sa raspunda acuzatiilor. Politia si-a insusit concluzia expertizei, iar Parchetul a dat neinceperea urmaririi penale. Dosarul s-a intors la Curtea de Conturi”, a mai spus Octavian Tacu.
Dovezi fara valoare
In ciuda tuturor evidentelor, procurorul financiar Gelu Maruntelu nu a retras actiunea, iar Curtea a dispus instituirea sechestrului asigurator. „Eram vinovat, asta a decis Colegiul Jurisdictional. Am formulat recurs, dosarul a ajuns pana la Curtea Suprema, care si-a declinat competenta, de unde s-a intors la Curtea de Apel Constanta. Nebunie curata… Nu m-am putut angaja nicaieri in toata aceasta perioada. Aveam o tinichea mare legata de coada si nu cred ca ar fi riscat cineva sa se incarce cu povara reprezentata de un delapidator. A fost cumplit pentru mine, dar si pentru familia mea. Cineva ar trebui sa dea socoteala pentru ce mi s-a intamplat”, sustine Octavian Tacu. In martie 2005, Curtea de Apel Constanta a casat in totalitate hotararea Curtii de Conturi, iar fostul director al SC „Mamaia” a fost absolvit de orice vina. Nu poate trece neobservat faptul ca procesul s-a incheiat la scurt timp dupa ce puterea a trecut in alte maini…
