Cetatea din Oradea este una dintre cele mai importante fortificaţii din Europa de Est, care era apărată de un şanţ umplut cu apă care nu îngheţa niciodată
Una dintre cele mai interesante fortificaţii din Europa de Est este Cetatea Oradea. De-a lungul unui mileniu, ea a fost cucerită de doar câteva ori. Şi asta pentru că fortificaţia avea avantajul unui important element strategic. Zidurile ei erau apărate de un şanţ, care, în caz de asediu, era umplut cu apă termală, adusă din pârâul Peţa. Apa nu îngheţa niciodată iarna. Mai mult, exista un complex sistem de legături subterane cu exteriorul, care permitea aprovizionarea celor asediaţi.
Legenda îngerilor
Legenda cetăţii spune că ea a fost întemeiată de Sfântul Rege Ladislau I al Ungariei, după ce, într-o noapte, acestuia i-au apărut doi îngeri, care i-au arătat locul unde să construiască o mănăstire dedicată Sfintei Fecioare Maria. Astfel că Regele Ladislau I a ridicat o mănăstire fortificată. Ulterior, în jurul acesteia, au fost ridicate noi fortificaţii, sub îndrumarea episcopiilor romano-catolici de Oradea. În anul 1192, Regele Ladislau I a fost canonizat de Papa Celestin al II-lea, iar biserica cetăţii, unde este înmomântat monarhul a devenit loc de pelerinaj.
Vreme de mai mult de un secol, cetatea nu a putut fi cucerită. Însă, în anul 1241, când a avut loc marea invazie mongolă a Europei, cetatea, care avea doar pe alocuri ziduri de piatră şi care se baza mai mult pe o palisadă de lemn şi pe un val de pământ, a fost cucerită de invadatori. În anul 1245, când a avut loc Conciliul de la Lyon, care a decis ca statele catolice să se apere împreună împotriva mongolilor, a început reconstrucţia cetăţii. În anul 1290, cetatea, aflată încă în reconstrucţie, a fost devastată de atacul lui Roland, fiul voievodului Toma al Transilvaniei, aflat în conflict cu regalitatea maghiară. Noua cetate, de piatră, a fost gata în secolul al XIV-lea, iar în 1370 a fost ridicată şi catedrala cetăţii.
În incinta fortificaţiei, cei maai celebri sculptori medievali ai Europei de Est, fraţii Gheorghe şi Martin din Cluj, au ridicat statui sfinţilor regi Ştefan I şi Ladislau I, precum şi sfântului prinţ Emeric. Cei doi fraţi sunt autorii cunoscutei statui a Sfântului Gheorghe care ucide balaurul din Praga. În anul 1401, Papa Bonifaciu al IX-lea a acordat basilicii din Oradea acelaşi rang de care se bucură catedralele San Marco din Veneţia şi Santa Maria din Assisi. Astfel, Oradea a devenit unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din Europa de Est. Între timp, episcopii de Oradea au devenit mari feudali, care aveau banderii de câte 500 de călăreţi şi 500 de pedestraşi. Mulţi dintre ei erau mici nobili români, care, astfel, împreună cu seniorii lor, au luat parte la cruciade, precum cea de la Varna sau la bătălii precum cea de la Mohacs.
Tot în Oradea s-au împăcat împăratul Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană, Sigismund de Luxemburg, cu regele Poloniei şi Lituaniei, Vladislav Jagello. În bazilică sunt înmormântate şapte capete încoronate, inclusiv Sigismund de Luxemburg. În secolul al XV-lea, vienezul Georg von Peuerbach a creat în Oradea unul dintre puţinele observatoare astronomice ale Europei acelei vremi. În anul 1538, aici a fost semnată Pacea de la Oradea, cea care a consfinţit separarea deplină a Transilvaniei de Ungaria. În anul 1557, cetatea a devenit reşedinţa Marii Căpitănii de Oradea, o marcă de apărare a Principatului Transilvaniei spre vest. Printre marii căpitani de Oradea s-a numărat şi Ştefan Bocskai, viitorul principe. În anul 1600, cetatea a fost dotată cu tunul cunoscut sub numele de „Micul Şoim”, donat de Mihai Viteazu.
Cucerită prin trădare
În anul 1660, în Oradea s-a refugiat şi a murit principele Transilvaniei, Gheorghe Rakoczi al II-lea, cel care a încercat să cucerească Polonia. Gheorghe Rakoczi al II-lea era rănit în bătălia de Gilău, dusă cu armata turcă, venită să îl pedepsească pentru expediţia din Polonia. 850 de ostaşi au reuşit să apere cetatea vreme de 46 de zile, în faţa unei oşti formată din 45.000 de turci. Cetatea a fost cucerită din cauza trădării soţiei morarului din cetate, care a sperat că astfel îşi va salva fiii luaţi prizonieri de otomani. Vreme de 32 de ani, cetatea a devenit reşedinţa Paşalâcului de Oradea, iar în 1692, fortificaţia a fost eliberată de către austrieci. Cetatea a fost refăcută şi, pentru că era văzută drept o fortificaţie vitală în calea otomanilor, Papalitatea contribuit cu 60.000 de florini la refacerea zidurilor. În timpul războaielor napoleoniene, cetatea a devenit temniţă pentru sute de prizonieri francezi. În anul 1848, garnizoana imperială a cetăţii s-a alăturat rebelilor maghiari. Rostul de apărare al fortificaţiei a încetat în anul 1857. Până în anul 1989, aici au fost stabilite birouri şi dormitoare pentru soldaţi, fără ca aceştia să mai folosească efectiv zidurile de apărare. În prezent, în cetatea Oradea funcţionează Facultatea de Arte Vizuale a Universităţii din oraş.
Casetă. VIITOR
Interes turistic
Cetatea Oradea ar urma să devină unul dintre punctele de interes turistic din oraş. Deja, autorităţile locale au început să investească sume importante, pentru atingerea acestui scop.
Explicaţie foto: Cetatea din Oradea a fost ridicată din porunca unui rege declarat sfânt (foto: wikipedia)
