Câteva dintre castelele din Transilvania se numără printre cele mai frumoase ale Europei.
Una dintre cele mai importante resurse turistice ale României este reprezentată de mulţimea vechilor castele nobiliare din Transilvania. Din păcate, multe dintre ele sunt în ruină. Cele cinci decenii de comunism au transformat multe dintre aceste castele în locuri în care paragina este suverană. Uneori, castelele au fost distruse intenţionat, pentru că reprezentanţii Partidului Comunist vedeau în ele vestigii ale „asupririi feudale” ori ale „dominaţiei maghiare” din Transilvania. Însă unele dintre ele au reuşit să supravieţuiască prostiei omeneşti şi vitregiei vremurilor, iar azi au redevenit sau sunt pe cale să redevină adevărate perle ale arhitecturii transilvănene. Rămâne ca autorităţile ori proprietarii castelelor ruinate să găsească resursele financiare necesare pentru a reda vechilor reşedinţe nobiliare strălucirea de odinioară. Astfel, de exemplu, Valea Mu¬reşului ar putea deveni rivala Văii Loarei din Franţa, în condiţiile în care pe valea superioară a Mureşului se găseşte una dintre cele mai mari con¬centraţii de castele ori de palate nobiliare din Europa.
România Liberă a realizat un clasament al celor mai interesante castele şi palate, din punct de vedere turistic. Nu au fost luate în calcul criteriile care ţin strict de istoria artei ori de importanţa militară de odinioară, ci notorietatea şi gradul de accesibilitate pentru turişti.
1. Castelul Corvinilor
Castelul Corvinilor, din judeţul Hunedoara, poate fi considerat „perla coroanei”. Este vorba de cel mai mare castel în stil gotic din Europa Centrală şi de Est. Castelul a fost ridicat în secolul al XV-lea de către Ioan (Iancu) de Hunedoara, unul dintre cei mai mari generali ai Creştinătăţii. Ban al Timişoarei, voievod al Transilvaniei şi guvernator general al Ungariei, Ioan de Hunedoara a fost preocupat de războiul cu Imperiul Otoman. Visul său ar fi fost să îi alunge pe otomanii musulmani din Europa. Ioan de Hunedoara a organizat, de fapt, ultimele cruciade. Unele dintre ele s-au încheiat cu adevărate dezastre pentru creştini, precum cel de la Varna. Tot în timpul vieţii lui Ioan de Hunedoara, Constantinopole, cetatea milenară a împăraţilor bizantini, a căzut sub dominaţia turcilor. Tocmai de aceea, Ioan de Hunedoara a fost preocupat de întărirea sistemului de fortificaţii din sudul Transilvaniei, menit să pună stavilă înaintării otomane către centrul Europei. Castelul Corvinilor era un adevărat cuib de vulturi şi unul dintre elementele-cheie ale acestui sistem de fortificaţii. Tot în acest castel şi-a petrecut copilăria şi cel mai mare rege renascentist al Ungariei, Matia Corvin, fiul lui Ioan de Hunedoara. Din vechiul castel au mai rămas galeria, donjonul, Turnul Capistrano, Sala cavalerilor, Turnul buzduganelor şi fântâna din mijlocul curţii. De-a lungul vremii, castelul a suferit modificări succesive. „Prima renovare complexă a fost făcută din dorinţa împărătesei Austriei Sisi, căreia i-a plăcut foarte mult acest castel”, spune istoricul Leonard Horvath. Castelul atrage şi în prezent mii de vizitatori.
2. Castelul Bran
Castelul Bran este un unicat. Practic, „este singurul castel ridicat de Cavalerii Teutoni care a rămas în picioare într-o ţară majoritar ortodoxă”, spune istoricul Leonard Horvath. Castelul Bran este una dintre fortificaţiile ridicate de cavalerii teutoni, după întoarcerea lor din cruciade. După ce musulmanii au cucerit Ţara Sfântă, regii Ungariei au oferit, ca feudă, Ţara Bârsei cavalerilor teutoni. Aceştia trebuiau să apere Transilvania şi Ungaria de năvălirile popoarelor păgâne, cum ar fi tătarii ori cumanii. Însă, pentru că acest ordin cavaleresc dovedea prea multă autonomie faţă de Coroana Ungariei, regii maghiari i-au alungat. Cavalerii teutoni au părăsit Ţara Bârsei şi au fondat un stat cavaleresc în Prusia, pe malul Mării Baltice, unde au încercat să creştineze popoarele baltice. În urma lor au rămas o serie de fortificaţii, precum cea de la Bran cea de la Râşnov. Castelul Bran a intrat în administrarea oraşului Braşov, fondat de coloniştii saşi. În timp, el şi-a schimbat proprietarii, iar după Unirea Transilvaniei cu România, municipalitatea din Braşov i l-a dăruit Reginei Maria, care s-a îndrăgostit de această fortăreaţă gotică. În timpul comunismului, castelul a devenit muzeu, iar acum a fost retrocedat descendenţilor Principesei Ileana din familia regală a României. Datorită numeroaselor relaţii dintre braşoveni şi familia Basarabilor, care domnea în Valahia, castelul şi-a căpătat renumele de fortăreaţă a lui Dracula. De fapt, o scurtă perioadă de timp, castelul i-a aparţinut lui Mircea cel Bătrân, bunicul lui Vlad Ţepeş, cel care avea să capete renumele de „Dracula”. Castelul Bran a făcut parte şi din posesiunile personale ale regilor Ungariei.
3. Castelul de la Săvârşin
Castelul de la Săvârşin este, de fapt, un imobil fără întărituri de tipul celor militare, aşa că el este, mai degrabă, un palat. El este celebru pentru că a devenit una dintre reşedinţele familiei regale a României. Castelul Regal de la Săvârşin a fost cumpărat de Majestatea Sa Regele Mihai I, în perioada interbelică, de la familia nobiliară Mocsony. Iniţial, castelul a aparţinut familiei vicecomiţilor Forray. Data începerii construcţiei este 1650. Castelul, confiscat de autorităţile comuniste, a fost retrocedat Casei Regale în anul 2001, care a început ample lucrări de restaurare. Castelul are unul dintre cele mai frumoase domenii, cu parc dendrologic şi cu lac.
4. Castelul Bonţida
Castelul sau palatul de la Bonţida era considerat odinioară drept Versailles-ul Transilvaniei. Castelul a fost ridicat de ramura princiară a familiei Banffy, care avea şi o ramură de conţi. Castelul a fost ridicat iniţial în stil renascentist, iar apoi a fost modificat de mai multe ori. Construcţia castelului a început în anul 1437. Castelul a fost refăcut şi extins de mai multe ori. În secolele XVII, XVIII şi XIX, castelul era faimos prin parcul său dendrologic, din care nu a mai rămas decât amintirea. În timpul celui de-al doilea război mondial, în castel a fost amenajat un spital pentru ofiţerii Wehrmacht-ului. În anul 1944, trupele germane au aruncat în aer o parte a castelului. În aripile rămase intacte, comuniştii au amenajat un sediu pentru o întreprindere de mecanizare a agriculturii. Castelul a fost din nou afectat, după ce a suferit un incendiu, în timpul filmărilor pentru pelicula „Pădurea spânzuraţilor”, în regia lui Liviu Ciulei, care a ales vechiul castel drept fundal pentru una dintre cele mai dramatice scene ale peliculei. După căderea comunismului, ruinele castelului au fost retrocedate familiei Banffy, care a cedat folosinţa castelului ONG-ului Transylvania Trust. Cu ajutorul unei finanţări oferite de Prinţul Charles of Wales, moştenitorul Coroanei Regatului Unit al Marii Britanii, Transylvania Trust a început opera de restaurare a castelului, care, încet-încet, îşi regăseşte strălucirea de odinioară.
5. Castelul de la Ciucea
Importanţa Castelului de la Ciucea este mai degrabă una culturală decât una istorică. Edificiul a fost ridicat de avocatul Miklos Boncza din Huedin, ca un dar de nuntă pentru nepoata sa, cu care s-a căsătorit el însuşi. Din această căsătorie a rezultat Berta Boncza, cea care avea să devină soţia poetului maghiar Ady Endre, care a creat aici unele dintre versurile care l-au făcut celebru. La finalul primului război mondial, castelul a fost cumpărat de poetul Octavian Goga de la văduva lui Ady Endre. Octavian Goga şi cea de-a doua sa soţie, Veturia, au renovat şi extins castelul. Veturia Goga a donat castelul statului român, iar imobilul a devenit muzeu.
