Din purcesul in Uniunea Europeana, majoritatea liderilor regionali au inteles chef de Revelion si bani pentru infrastructura. Mai departe, proaspata mentalitate europeana da din colt in colt si nu e capabila sa vada in viitor. "Nu ne vindem tara" a prins radacini puternice si a devenit un bolovan de gat in acest moment, cand tara trebuie vanduta, si inca la un pret mare.
Agitate de momentul unic, primariile si consiliile judetene s-au pus pe scris strategii kilometrice, dar carora le lipseste ceva anume: vizio-narismul. Imbatati de mirosul civilizatiei, liderii regionali din Transilvania au inteles ca e cazul sa nu mai arunce hartii pe jos, dar nu si ca intr-o structura de genul UE solutia de prosperitate este una a intuitiei pe termen lung si a ingeniozitatii manageriale.
Nu exista emisiune TV in care vreun mic politruc, ajuns in administratie pe criterii pur politicianiste, sa nu se laude cu realizarile echipei din care face parte si care se refera mai mereu la cate un drum reparat sau la cate un bloc ANL, construit cu viteza melcului. Toate astea, in timp ce la prietenii nostri europeni batalia se da pe brandurile cele mai puternice si pe conditiile avantajoase oferite investitorilor pentru a le dezvolta zonele.
Amortiti in polutii nocturne cu gandul la miile de voturi pe care le vor obtine candva, capii regionali se integreaza in Europa drumurilor asfaltate si a strategiilor "din pix", fara sa le treaca prin gand ca viitorul inseamna un plan concret care sa transforme Transilvania intr-un brand bun de vandut si altceva decat brelocuri cu Dracula. Slab pregatiti in marketing si management, dar cu piloni duri in birocratie administrativa, primarii si sefii de consilii judetene coaguleaza in jurul lor gasti de functionarasi care le lauda initiativele populiste si scriu compuneri elogioase in loc de planuri bugetate de transformare a zonei in bulgare de aur.
Singur, Sibiul s-a constituit rapid capitala culturala europeana si si-a creionat un brand cu care sa iasa in lume, intuind ca pe cetatenii europeni nu-i doare nici de muschii politici si nici de locuintele sociale sau grija fata de maidanezi a edililor.
Mai pe faza decat orase ca si Alba Iulia, Arad sau Bistrita, Sebesul, un orasel de provincie, are investitori care i-au adus peste 400 de milioane de euro. Fapt ce se resimte in taxele absorbite la bugetul local.
Privit din aceasta directie, Clujul arata ca o cetate adormita, care se indarjeste sa ramana la eternul stadiu de centru universitar, in care, din pacate, nici una din "mandretile" de universitati n-au razbit in topul primelor 500 din lume. Prins intre cine declara mai repede un proiect – liberalii sau democratii – Clujul seamana cu obrajii bunicului disputati intre cei doi nepoti.
Dupa ce se vor enerva suficient ca partea celuilalt e ba mai frumoasa, ba mai rumena, edilii ii vor tranti, ca-n poveste, doua palme. Si abia apoi, rusinati, vor constata ca orasele ca Sebesul le-o iau inainte pentru ca se gandesc la ad-ministrare eficienta si la bunastarea oamenilor mai mult decat la masuri populiste.
Sau la voturi pentru nimic.
