În urmă cu un deceniu, staţiunea Băile Lipova era doar o ruină de unde oamenii au furat tot ce au putut. Acum, are un camping la nivel european. În fiecare an, aici sosesc turişti de pe întreg continentul.
La doar trei kilometri de oraşul Lipova, situat în apropierea Podgoriei Aradului, se află Staţiunea Băile Lipova, care s-a dezvoltat spectaculos, deşi în urmă cu zece ani de zile era doar o ruină de unde oamenii au furat tot ce au putut. Apa minerală locală a fost descoperită de ciobani la începutul secolului al XIX-lea. Calităţile apei se conservă cel puţin şase luni de zile, timp în care apa rămâne cu un gust proaspăt. În perioada interbelică, Casa Regală a României a ales să consume apa minerală de la Lipova. Staţiunea a fost construită în urmă cu peste 100 de ani, în apropierea izvoarelor cu apă minerală, care erau valoficate în tratamente medicale. Dar, în primii ani după Revoluţie, staţiunea a ajuns în paragină.
Nimeni nu mai credea că la Lipova băile vor mai funcţiona vreodată. Însă staţiunea a fost repusă în funcţiune de un investitor român. Constantin Miloş a constatat că din vechile pavilioane nu mai poate face aproape nimic şi a reconstruit infrastructura turistică. El a luat modelul maghiar al băilor şi s-a concentrat pe partea de agrement. Campingul său este la nivel european şi în fiecare an aici sosesc turişti din toată Europa. Bungalow-urile sunt foarte bine dotate, iar ştrandul cu apă termală atrage turişti. Acum există trei terase, săli de conferinţe şi pentru diverse ocazii, care au peste 500 de locuri.
Icoana făcătoare de minuni de la Radna
Din Staţiunea Băile Lipova, turiştii merg pe la Bazarul turcesc din Lipova şi apoi trec Mureşul şi ajung la Mănăstirea catolică Maria Radna. Puţini sunt cei care ştiu că prima biserică a fost construită la Radna în 1520. În anul 1695 ea a fost incendiată de tru-pele otomane. Din incendiu, spune legenda, a scăpat neatinsă o singură icoană făcătoare de minuni. Biserica actuală, monu-mentală, a fost construită în anul 1756. Are 60 metri lungime, 20 metri lăţime şi 21 metri înălţime, turnurile bisericii urcând spre cer până la 67 metri. După 1948, pelerinajele la această mănăstire au fost interzise. Anul 1990 însă a adus un nou început pentru viaţa religioasă în jurul vechii mănăstiri. Pelerinajele au fost reluate de Sfânta Maria, când mii de oameni se adună pentru a se ruga la Mănăstirea Radna. Slujbele sunt oficiate în mai multe limbi, inclusiv în limba română. În spatele bisericii a fost amenajat un Drum al Crucii, urcat de pelerini şi credincioşi la marile sărbători creştine. „Vin la Radna, la icoana făcătoare de minuni, în fiecare vară, când venim în România”, spune Ana, o româncă măritată în Germania.
Pensiune în formă de butoi
De la Maria Radna şi de la Păuliş, drumul o ia la dreapta, spre „inima” Podgoriei Aradului. Viile, unele proaspăt replantate, aduc aminte de bunăstarea de altădată. La Miniş, locul unde se produce faimoasa Cadarcă, un vin roşu cu proprietăţi afrodiziace, premiat la o mulţime de concursuri, există una dintre cele mai moderne staţii de vinificaţie din Europa de Est, dar şi o pensiune modernă. În spatele pensiunii începe via. Prin fonduri europene, prin programul de reconversie viticolă – replantarea suprafeţelor îmbătrânite, la Miniş, localnicii au început plantarea soiurilor speciale pentru vin. Hibrizii nu mai sunt acceptaţi pentru că pot fi cancerigeni. Din via cea nouă, peste trei ani vor fi culeşi strugurii pentru vin.
Deoarece este înconjurată de vii şi tot aici se găseşte şi staţia de vinificaţie, pensiunea are formă de butoi de vin. Turiştii vin şi cei care doresc participă activ la culesul viei, la producerea vinului. Sunt interesaţi mai ales cum se prepară, cum se învecheşte vinul şi câte „E-uri” are. Mai întâi vizitează şi abia apoi degustă, exact ca în marile podgorii franţuzeşti. E un fel de wine-turism, extrem de apreciat de turiştii străini, care vin tot mai des în Podgoria Aradului. La Miniş, plantaţiile de vie se fac de peste un mileniu, iar vinurile de Miniş sunt premiate de aproape trei sute de ani. Pe vremea Imperiului Austro-Ungar, strugurii pentru consumul Curţii imperiale de la Viena proveneau de la Miniş, unde cele mai bune soiuri pentru împărat erau conservate şi peste iarnă. De la Miniş până la Şiria drumul e scurt, un sfert de oră cu maşina. Mulţi urcă sus, la Cetate, sau vizitează Casa Memorială „Ioan Slavici” şi merg mai departe, spre Pâncota, unde opresc la noile crame. Aici se degustă Mustoasa de Măderat, un vin galben cu nuanţe verzui. Proprietarii de vii de la Pâncota-Măderat spun că vinul produs de ei lasă în gură o senzaţie de proaspăt, de răcoros, care se aseamănă cu „aerul curat al unei dimineţi de toamnă românească”. „Te simţi ca în butoiul lui Diogene în această pensiune”, glumeşte un turist, care face trimitere la filosoful grec din Antichitate, care, pentru a-şi arăta dispreţul pentru lucrurile lumeşti, a ales să locuiască într-un butoi de lemn.
Turişti pe „Drumul Vinului”
Afluxul de turişti în zona Podgoriei Aradului va spori şi mai mult, cu ajutorul finanţărilor europene. „Drumul vinului” va fi refăcut pe bani europeni. Întreaga infrastructură va deveni de nerecunoscut, tocmai pentru ca turiştii să poată veni fără probleme în Podgoria Aradului. Valoarea totală a proiectului este de 56.549.055,06 lei, dintre care suma nerambursabilă este de 46.455.423,74 lei. Consiliul Judeţean Arad contribuie la cheltuielile eligibile cu 948.069,87 lei, iar la cele neeligibile, cu 207.547,24 lei. Totul va dura 32 de luni, după care gropile vor rămâne doar o amintire în Podgoria Aradului.
