Primaria municipiului Timisoara a autorizat distrugerea unui important sit arheologic vechi de 6.000 de ani. Pe locul unde se afla vestigiile istorice a fost construita, beneficiind de autorizatii emise de administratia locala, o hala industriala. Arheologii au anuntat ca ii vor sesiza atat pe responsabilii Ministerului Culturii, cat si Politia despre distrugerile provocate patrimoniului national. Edilii timisoreni se „spala pe maini” cu scuza ca nu au stiut de existenta santierului arheologic.
Specialistii de la Muzeul Banatului au descoperit, de curand, ca pe locul unei asezari milenare din cartierul Freidorf a „rasarit” un obiectiv industrial. Este vorba despre o investitie germana a companiei „Barum”, care a construit o hala industriala chiar pe portiunea centrala a santierului arheologic deschis in aceasta zona in urma cu peste 20 de ani si trecut in conservare in 2003, din lipsa de fonduri.
„In perimetrul respectiv se desfasoara studii arheologice de mare importanta pentru istoria Banatului, despre care autoritatile locale par sa nu stie nimic si care vizeaza „cea mai complexa asezare antica cercetata in ultimii 20 de ani”, a precizat expertul arheolog Doina Benea, profesor universitar. Potrivit specialistilor, in cartierul Freidorf se afla cea mai veche asezare neolitica, formata din locuinte apartinand culturii Baden si care este datata in mileniul al IV-lea i. Ch.
Primaria nu cunoaste istorie
Cu toate acestea, conducerea Primariei a acordat autorizatie de constructie companiei „Barum”, desi inca din 1990 la sediul municipalitatii a fost depusa o adresa prin care edilii erau instiintati asupra faptului ca in perimetrul respectiv se afla un santier arheologic unde se efectueaza studii vizand salvarea unor importante vestigii. Reprezentantii Primariei nu recunosc ca au fost instiintati despre santierul arheologic. Edilii sustin ca terenul respectiv nu figura pe lista zonelor protejate.
Potrivit purtatorului de cuvant al administratiei locale, Flavius Boncea, „firma "Barum" a primit autorizatia de constructie ca urmare a unui Plan Urbanistic Zonal (PUZ) aprobat prin Hotararea de Consiliu Local nr. 102 din anul 2004. La baza hotararii de CL nu era necesar acordul Ministerului Culturii, ci doar cel al Consiliului Judetean, pentru ca terenul pe care s-a ridicat hala nu aparea pe lista zonelor de protectie si a monumentelor”, a spus acesta.
Potrivit aceleiasi surse, hotararea CL a fost trimisa si la Prefectura, dar si la Consiliul Judetean. „Nimeni de acolo nu a contestat-o si nici nu a afirmat ca ar fi ceva in neregula cu ea. Mai mult, nimeni nu a sesizat, cand au inceput lucrarile de constructie, ca acolo ar fi un sit arheologic”, a mai explicat Boncea. Acesta a dat, insa, asigurari ca „Primaria va verifica situatia exacta si vom vedea ce masuri se pot lua”.
Presedintele Consiliului Judetean, Constantin Ostaficiuc, nu a putut preciza in ce baza institutia pe care o conduce si-a dat acordul pentru ridicarea halei, in conditiile in care la vremea respectiva CJ avea o alta conducere.
Incalcarea legii distruge siturile arheologice
„Ne aflam intr-o concurenta neloiala cu investitorii”, a declarat directorul Muzeului Banatului, Dan Ciobotaru. „Teoretic, Planul Urbanistic General trebuie sa curprinda si siturile arheologice, iar apoi sa treaca pe la comisia de monumente istorice, ceea ce nu se intampla in realitate”, a mai spus istoricul.
Arheologii au mai atras atentia ca, de fapt, cele mai importante investitii din oras s-au construit fara a se obtine un aviz de descarcare arheologica, nominalizand in acest sens companii precum „Metro”, „Solectron”, „Selgros”, „Real” sau intreg cartierul Dumbravita I, unde au fost descoperite asezari daco-romana, definitiv compromise.
Pe langa locuintele apartinand culturii Baden, datate in mileniul al IV-lea i. Ch, care compun cea mai veche asezare neolitica de pe teritoriul Romaniei, arheologii au mai descoperit in cartierul Freidorf, pe unul din nivele, si doua faze de locuire daco-romane, una de la sfarsitul secolului II d. Ch., iar alta intinzandu-se pana in secolul al IV-lea. „Este vorba despre o asezare de crescatori de bovine, care se afla in contact permanent cu lumea romana provinciala. Din acest schimb provin o serie de piese de ceramica si amfore de factura romana si dacica, lucrate cu mana, caracteristice acestui tip de comunitati daco-romane”, a explicat unul dintre istoricii banateni.
Apoi, urmeaza un alt orizont, compus dintr-o necropola germanica de la sfarsitul veacului al IV-lea, iar pe ultimul nivel se afla o asezare veche romaneasca datand din secolele VIII-X. Arheologii au atras atentia ca obiectivul industrial a fost ridicat chiar pe centrul sitului, iar lucrarile de constructie au distrus asezarea pe directie est-vest.
Doina Benea a mai afirmat ca asezarea a fost descoperita in anii 1983-1985, in urma unor lucrari la CET Sud, insa din cauza fondurilor insuficiente cercetarile au fost suspendate in 2003.
