Opt arădeni pleacă să cucerească vârful Khan Tengri. Unii dintre ei sunt alpinişti cu experienţă, alţii, doar absolvenţi de liceu, dornici de senzaţional. În grup se află şi o tânără de 29 de ani. Ei susţin că s-au antrenat foarte bine şi că în august, se vor întoarce sănătoşi acasă.
Alpiniştii arădeni fac parte din două cluburi din oraş şi au un ţel comun: să ajungă pe Khan Tengri, la peste 7.000 de metri. Unii sunt alpinişti cu experienţă, alţii sunt tineri. Sergiu Jiduc are 19 ani şi abia şi-a dat bacalaureatul. „M-am alăturat expediţiei datorită pasiunii mele pentru munte. Abia am terminat liceul, dar e bine că am reuşit să le împac pe toate”, a declarat Sergiu Jiduc. Marius Orban de la clubul Altitudine spune că ştie cât de greu este să urci pe munte pentru că este alpinist cu experienţă. A fost nevoit să abandoneze la peste 6.000 de metri, pentru că s-a îmbolnăvit. Ioan Filip explică că, de obicei, pentru o ascensiune pregătirile durează un an de zile.
Antrenament în Munţii Zărandului
Grupul arădenilor s-a antrenat căţărându-se în Munţii Zărandului, a alergat pe faleza Mureşului şi a mers cu bicicleta la Pădurea Ceala. „Contează foarte mult timpul de acolo, de sus. Sperăm să nu fie vremea capricioasă”, a declarat Ioan Filip. Dar, pentru arădeni contează mult aclimatizarea. „Vârful şi condiţiile meteo sunt foarte dificile”, spune Aurel Sălăjan. Când acasă vor fi plus 30 de grade, acolo, vor fi minus 30. „Noi ne-am dori într-un fel căldura de aici, iar cei de acasă, ceva din răcoarea de acolo”, crede Ioan Filip.
Arădenii pleacă în 23 iulie cu trenul la Bucureşti şi de acolo cu avionul la Riga, de unde cu o altă cursă, vor ajunge la Almaty, în Kazahstan. Cu o maşină închiriată, vor merge până în apropiere şi apoi cu elicopterul vor ajunge în tabăra de bază de la 4.000 de metri. Vârful Khan Tengri este supranumit şi „Stăpânul spiritelor”. Legenda spune că în fiecare noapte, stafiile bântuie muntele şi aprind un foc uriaş chiar pe Khan Tengri. Însă, realitatea arată că de fapt focul nu este real, ci este lumina soarelui care se reflectă în gheaţă, zăpadă şi marmură. Seara, spun alpiniştii, marmura are reflexii roşiatice, de unde şi denumirea de „Kan Tau”, în cazacă, care înseamnă „Muntele de sânge”. Khan Tengri a fost escaladat pentru prima oară de un ucrainian, în 1931, europenii ajungând abia după 16 ani.
