Pe la începutul anilor 1980 se o pregătea la Apahida o vizită de „lucru” – cum pompos se intitula atunci – a tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Dar cu o zi înainte, la Primărie era o adevărat revoltă a unui mare grup de ţărani.
Aceştia au fost chemaţi acolo penru a fi despăgubiţi de ADAS – agenţia de asigurări a statului – pentru casele ce urmau să fie demolate, iar ei să fie mutaţi în blocuri cu mai multe etaje. Oamenii, isterizaţi de această perspectivă sumbră, strigau, ameninţau, înjurau, dar primarul le spunea spăşit, e drept, că n-au scăpare, Apahida fiind cuprinsă în programul modernizării satelor, nebunia ce-l cuprinsese pe dictator în anii aceea, când multe sate au fost făcute una cu pământul.
Un ţăran m-a întrebat ce să facă?! Eu i-am recomandat să facă un memoriu pe care să-l semneze toţi cei ameninţaţi cu demolarea şi, cu el vârât sub cămaşă, să meargă, a doua zi, la tarlaua unde se recoltează cartofii, căci şi acolo se va opri „tovarăşul”, eu cunscând schema vizitei.
A doua zi, „Tovarăşul” şi „Tovarăşa” – după denumirea ce a devenit, în timp, substantiv propriu, au apărut cu elicopterul pe platoul de sus al satului. Cei doi, înconjuraţi de activiştii judeţului, au trecut în revistă panourile cu „realizările” C.A.P-urilor din judeţ, apoi, împreună, s-au îndreptat spre oamenii care recoltau cartofii.
Nu ştiu ce au discutat, eu fiind mai departe de „obiectiv”, dar, după plecare, l-am întâlnit pe „omul meu” şi l-am întrebat, discret, dacă a înmânat memoriul cu protesul. Mi-a dat un răspuns care m-a făcut mat: „Nu, tovarăşe. Păi, cum să-l fi dat ?! Ştii ce frumos a vorbit cu noi ?! Şi a dat mâna cu mai mulţi, inclusiv cu mine. Şi atunci, cum era să-l necăjesc?!” Şi atunci i-am spus cu o anumită răutate: „Pregăteşte-te să te muţi în bloc, la etajul III, ca să nu ai apă şi celelate utilităţi. Asta te aşteaptă”…
În Apahida au apărut mai multe blocuri, dar nu cunosc gradul lor de confort şi ce avantaje poate oferi o asemenea locuinţă pe verticală unui ţăran gospodar. Dar, în vremea aceea, Apahida a „căzut” de la nişte norme de civilizaţie elementară. Şi am compătimit oamenii de acolo, ameninţaţi cu demolarea, mai ales că unii n-au fost scutiţi de acest calvar. Sperăm că acele timpuri au apus pentru totdeauna.
