Nici nu s-a stins inca ecoul protestului profesorilor din invatamantul preuniversitar ca se anunta o alta miscare protestatara: a studentilor. Care vor si ei ceva. Sa fie respectati, mai ales. Sa nu asiste la irosirea fondurilor alocate cu atata pompa invatamantului, sume care nu ajung, insa, la universitati si se reporteaza la buget prin neuz. Sa nu fie tratati ca turma buna doar de tuns. Sa vada reforma promisa intam-plandu-se.
Mai ales vor ca universitatile sa inceteze a mai fi "fabrici de someri”. Periculoasa calificare. Orice dascal universitar are o tresarire. Este ca si cum ai spune managerilor de companii ca produc rebut, medicilor ca nu au ca rezultate decat cadavre, artistilor ca merita doar "Zmeura de aur” si sportivilor ca locul lor e pe maidan si nu in arenele recunoscute.
Inspre partea lor, studentii vor respect, control asupra politicilor de invatamant, consultari cu autoritatile si garantia unui viitor prosper. Frumos gandit. Decat ca si studentii si-au irosit, in ani, resursele de negociere.
Liderii de ieri sunt azi politicieni. Protestatarii din '90 traiesc din amintiri. Elanul schimbarii s-a inmuiat sensibil.
Cei mai buni vor sa plece cat mai departe. In locuri unde recunoasterea vine rapid, unde bursele se dau si se obtin dupa reguli clare, unde o diploma de institutie prestigioasa deschide, automat, si usile angajatorilor. Cu relativ putini ani in urma o profesoara timisoreanca se declara socata ca specializarea ei la Sorbona valoreaza foarte putin pe piata muncii de la noi. Ca nu are punctaj suplimentar si ca in primii ani de suplinitor nici nu are cum intra pe post la Timisoara.
Cum e posibil ca din bursa "de afara” sa traiesti mai bine decat cu salariul de acasa – se intreba domnisoara cu pricina. Simplu: universitatile de "afara” au o relatie trainica si veche nu doar cu societatea, ci si cu piata muncii. Diplomele au valoare pentru ca angajatorii stiu si ei ce vor. Evolutiile sunt previzibile si previzionate.
Planificarea este un instrument de reglare bine stiut si recunoscut. Societatile in tranzitie, prin contrast, sunt mult mai nervoase. Schimbarile sunt spectaculoase, previziunile Ð simple profetii. Daca profetul a fost mincinos, nici nu-l poti acuza foarte tare.
De unde sa fi stiut, de pilda, acum zece ani ca agronomia isi poate recastiga prestigiul, ca ingineria nu e neaparat Cenusareasa profesiilor, ca in nomenclatorul meseriilor recunoscute vor aparea domenii complet neinvestigate, cum sunt agentul de relatii publice sau animatorul de petreceri.
Studentii se manie ca nu pot prevedea nimic, ca bursele sunt minuscule, investitiile in invatamant – meschine, iar perspectivele de cariera – neclare. Decat ca si cei carora le cer raspunsuri traiesc propriile dileme, carora nu le-au dat de capat.
Finalul protestului e aproape previzibil: ramane cum am stabilit. Adica tot in ceata, tot in absenta unor raspunsuri clare. In invatamant ca in atatea alte domenii.
