Tot mai mulţi sălăjeni obţin venituri frumoase din ciupercării. Judeţul Sălaj a devenit cel mai mare producător de ciuperci din România.
Înainte de criză, Sălajul era considerat unul dintre cele mai sărace judeţe din Transilvania. Acum, lucrurile sunt pe cale să se schimbe, cu ajutorul afacerilor din agricultură. Fermierii sălăjeni au descoperit că afacerile de nişă le pot aduce prosperitatea. Aşa că judeţul a devenit cel mai mare producător de lapte de bivoliţă din România, dar, totodată, şi cel mai mare producător de ciuperci.
Dacă, în mod tradiţional, turmele de bivoli din judeţul Sălaj se numărau printre cele mai mari din Europa, afacerile cu ciuperci s-au dezvoltat abia în ultimii ani. Pentru că ciupercăriile presupun investiţii mici, comparativ cu alte ramuri ale agriculturii, dar cu o rentabilitate mare, afacerile din acest domeniu au prosperat. „Ciupercăriile s-au înmulţit ca ciupercile după ploaie”, glumeşte consultantul economic Marin Barna, care a consiliat mai mulţi investitori din domeniul agriculturii, cărora le-a recomandat să investească în domeniu. Şi asta, după ce el a studiat succesul obţinut de două dintre comunităţile de fermieri din Nuşfalău şi din satul Doba, comuna Dobrin, unde ciupercăriile au devenit o adevărată forţă pentru ciuperci.
La rândul său, consilierul financiar american de origine română Cristian Terza, stabilit în Washington DC, dar care are numeroşi clienţi în Europa, spune că „România este una dintre cele mai bune pieţe pentru producătorii de ciuperci. Şi asta, pentru că religia le impune românilor posturi dese şi lungi, iar ciupercile reprezintă unul dintre cei mai buni înlocuitori pentru carnea prohibită în timpul postului”.
Ciupercării la tot pasul
În Sălaj, fermierii au ştiut să exploateze această oportunitate, în condiţiile în care fermierii români au pierdut bătălia cu producătorii străini pentru alte nişe ale pieţei alimentare. Preferatele fermierilor din Sălaj sunt speciile Champignon şi Pleurotus. Astfel, în prezent, mai mult de 2.500 tone de ciuperci pe an, adică jumătate din producţia de ciuperci realizată în România, provin din fermele sălăjene.
Cel mai mare producător, care domină piaţa românească, este situat în Nuşfalău. Este vorba de Boglar Champ, care produce peste 1.000 tone de ciuperci pe an, spun reprezentanţii Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj. În total, în Nuşfalău există peste 50 de ferme care produc ciuperci. Multe dintre aceste ferme aparţin unor săteni care au lucrat pentru Boglar Champ şi care au decis să îşi pornească afaceri pe cont propriu. De asemenea, în satul Doba, comuna Dobrin, există peste 20 de producători de ciuperci, potrivit datelor furnizate de Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie în Agricultură din Sălaj.
Numărul celor care se reorientează către această activitate este în creştere, datorită specificului reliefului judeţului Sălaj. Dealurile înalte şi împădurite sunt improprii cultivării cerealelor. Aşa că, în Sălaj, culturile tradiţionale sunt cele de cartofi şi de pomi, care au fost însă mai puţin profitabile decât cele de ciuperci. Asta în contextul în care, anul trecut, producătorii de ciuperci din Sălaj au încasat subvenţii agricole în valoare de circa o jumătate de milion de euro, în condiţiile în care statul român acordă un sprijin financiar de 800 de lei pentru tona de ciuperci vândută.
Contracte „multinaţionale”
Fermierii sălăjeni au reuşit să îşi dezvolte afacerile pentru că şi-au asigurat o distribuţie bună. „Altfel, ei ar fi produs pe stoc ori pentru consumul propriu, iar ciupercăriile ar fi rămas unele de mici dimensiuni”, spune inginerul agronom Jozsef Deak. Astfel, fermierii au încheiat contracte cu proprietari de hypermarché-uri şi de supermarché-uri precum Billa, Kaufland ori Metro. Fermierii din Nuşfalău afirmă că preferă să se ocupe de ciuperci din trei motive, potrivit lui Valentin Coman, de la site-ul ecomunitate.ro.
Primul este acela că ciupercile presupun o muncă mai uşoară decât cea implicată de cultivarea roşiilor ori castraveţilor. În al doilea rând, ei spun că aceste culturi de ciuperci sunt mai ieftine şi presupun riscuri mai mici decât cele de legume. Iar cel de-al treilea motiv este acela că, într-o ciupercărie, un fermier priceput, poate să obţină patru-cinci cicluri de cultivare pe an. Dacă plantele sunt bine întreţinute, un metru pătrat de suprafaţă cultivată într-o ciupercărie poate genera 100 de kilograme de ciuperci pe an.
