Legendele despre comori ascunse, poveştile cu fantome, Muzeul lui Slavici şi instrumentele lui Monţia din castelul Bohuş sau vinul din podgoriile proprii sunt doar câteva dintre atracţiile care aduc vizitatorii la Şiria, localitatea natală a marelui prozator.
Şiria, comună frumoasă şi bogată situată în Podgoria Aradului, este localitatea natală a marelui scriitor Ioan Slavici, dar comuna nu este marcată doar de umbra marelui scriitor. Ruinele cetăţii care străjuiesc şi astăzi localitatea vorbesc despre un trecut bogat şi frământat, iar viile care o înconjoară completează oferta Podgoriei Aradului. Şiria este şi locul unui important moment al manifestaţiilor din anii 1848-1849, aici fiind consemnată capitularea armatelor revoluţionare maghiare în faţa trupelor ţariste venite să ajute la înăbuşirea Revoluţiei. În ultimii ani, turiştii vin la cetatea Şiria, locul de unde zboară cu parapantele.
Comori ascunse din calea turcilor
Şiria este cunoscută în toată Europa datorită cetăţii sale. Aici vin de ani de zile turişti străini care admiră vestigiile. Unii spun că pentru ei Şiria înseamnă distracţie, pentru că urcuşul este relativ uşor. Tot la cetate pot fi întâlniţi aşa-zişii căutători de comori, deoarece legendele care circulă în cercuri restrânse spun că între cetatea de la Şiria şi cea de la Şoimoş ar fi un tunel secret, unde în urmă cu secole bune castelanii ar fi îngropat comorile pentru a nu cădea în mâinile turcilor. Până acum nu a fost găsit vreun tunel secret şi nici zeci de kilograme de aur, dar legendele au întotdeauna un sâmbure de adevăr, cred căutătorii de comori, aşa că ei revin şi caută.
Istoricii au emis ipoteze controversate asupra originii acesteia. Astfel, în timp ce unii susţin că cetatea de la Şiria ar aparţine secolului al XIV-lea, alţii spun că ar fost menţionată încă din perioada romană. Ei îşi susţin teoria cu monedele şi alte obiecte acelei perioade care au fost găsite în apropiere.
Unii cercetători cred că Ziridava antică ar trebui căutată la Şiria, datorită coincidenţei dintre coordonatele Ziridavei, conform celor furnizate de Ptolemeu, şi cele ale Şiriei, menţionate de Teodor Voştinaru. La Şiria a existat o cetate dacică. În etapa romană, deşi zona nu făcea parte din cele trei provincii romane, numeroase urme arheologice pledează pentru o staţionare romană aici, cel puţin între 106 şi 271, deci în perioada ocupaţiei Daciei de către romani, până la retragerea la sud de Dunăre. Urmele unui turn descoperit în apropierea cetăţii medievale sunt considerate de origine romană. De asemenea, au mai fost descoperite monede romane şi ceramică romană în zona cetăţii. În perioada premedievală, peste teritoriul podgoriei Şiriei au trecut numeroase popoare migratoare. În ciuda acestor invazii, zona Şiriei este locuită în continuare.
De la Carol Robert de Anjou la Iancu de Hunedoara
Cetatea Şiriei apare menţionată documentar în 1331, când Regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, a donat cetatea, împreună cu alte sate, printre care şi Şiria, lui Desideriu Szechy. Dar actul de naştere al cetăţii este situat de istorici cu aproape un veac înainte, după invazia tătară de la 1241. Cea mai importantă fază de dezvoltare a cetăţii a fost sub Iancu de Hunedoara, regent al Ungariei, care a transformat cetatea Şiria într-un important bastion militar. Sub Matei Corvin, Şiria a devenit un puternic centru de pregătire militară pentru trupele trimise să lupte împotriva armatelor otomane. Cetatea a ajuns apoi în stăpânirea familiei Bathory, de sub care a fost scoasă pentru scurt timp de oastea răsculată a ţăranilor lui Gheorghe Doja. În 1566, cetatea Şiriei a fost cucerită de turci, care au stăpânit-o până în 1693. Cetatea a fost teatrul unor lupte grele între turci şi haiduci, în mâna cărora a căzut pentru scurte perioade. „În 1693, după înfrângerea turcilor în faţa Vienei, Şiria a fost cucerită de trupele austriece. Pentru scurt timp, cetatea devine garnizoana unei unităţi de cavalerie austriacă, apoi, după 1700, a fost abandonată. La 1784, în timpul răscoalei conduse de Horea, Cloşca şi Crişan, cetatea, ajunsă loc de refugiu pentru ţăranii răsculaţi, a fost bombardată cu artileria grea de armata austriacă. Tunurile aduse din cetatea Aradului au contribuit la distrugerea cetăţii. Un moment important este legat de anul 1849, când trupele revoluţionare maghiare s-au predat la Şiria, pe 13 august, armatei ţariste comandate de generalul conte Paskiewitsch”, spune monografia Şiriei. La 1919, cetatea Şiriei a fost bombardată de un tren blindat al armatei comuniste maghiare, care credea că în cetate s-ar ascunde unităţi ale armatei române. Bombardamentul a adus stricăciuni mari cetăţii. După 1990, arădenii au aşteptat o renovare a cetăţii, dar lipsa banilor şi-a spus cuvântul.
Parapantiştii zboară pe cele mai lungi trasee
În apropierea cetăţii vin cei dornici de a zbura cu parapanta. Practic, pot urca cu maşina chiar până sus, la locul de decolare. Parapantiştii spun că panta are o înclinaţie moderată şi pot decola fără probleme în orice direcţie. Diferenţa de nivel dintre locul de decolare şi aterizare este de 290 de metri. Direcţia de vânt predominantă este sud sau sud-est, sud-vest. Panta de la Şiria este ideală atât pentru avansaţi, cât şi pentru începători. În fiecare week-end, zeci de parapantişti din întreg vestul ţării se întâlnesc la cetate. Ei spun că priveliştea este minunată, iar ruinele cetăţii văzute de sus îi duc cu gândul la rolul pe care l-a avut fortăreaţa în urmă cu aproape un mileniu. „Puţini ştiu însă că Şiria este locul de unde parapantiştii au reuşit cele mai lungi zboruri din ţară. Vara, vin parapantişti din toată Europa, care campează în corturi lângă cetate. Unii glumesc şi spun că dacă ziua zboară oamenii cu parapantele, noaptea zboară fantomele în jurul cetăţii”, spun turiştii.
Muzeul lui Slavici
La poalele dealului,se află castelul Bohuş care adăposteşte Muzeul şi casa memorială a scriitorului Ioan Slavici, născut la Şiria, dar şi a compozitorului Emil Monţia, care, chiar dacă s-a născut la Şicula, cea mai mare parte a vieţii a trăit-o la Şiria. Clădirea este un castel construit în stil baroc târziu în 1838, care a aparţinut familiei nobiliare Bohuş. În această clădire a fost semnată, în august 1849, capitularea armatei revoluţionare maghiare în faţa armatelor imperiale austriece şi ruseşti. În apropiere se află monumentul Antoniei Bohuş, care a devenit cunoscută datorită susţinerii revoluţionarilor închişi după anul 1849, printre care se afla şi Eftimie Murgu. În Muzeul de la Şiria turiştii pot vedea fotocopia extrasului certificatului de naştere al scriitorului Ioan Slavici, fotocopii după actele de şcoală, diplomele obţinute la absolvirea cursurilor liceale, la Arad şi Timişoara, fotografii din perioada studiilor la Viena, manuale şcolare, reviste în care acesta a scris şi multe obiecte personale ale scriitorului. În expoziţia dedicată lui Emil Monţia pot fi văzute pianul şi violoncelul compozitorului, culegeri de folclor şi diferite ediţii ale principalelor sale lucrări, mobilier etc. După ce au vizitat şi Muzeul, turiştii degustă un pahar de vin din Podgoriile Şiriei, un vin extrem de gustos.
