Fiul lui Corneliu Gheorghe Urcan, fost ospătar al soţilor Ceauşescu şi după Revoluţie patron al Hotelului Contiental din Timişoara, cere statului daune de 50 de milioane de euro după ce tatăl său a fost declarat nevinovat de Curtea Supremă de Justiţie la 11 ani de la începerea anchetei
Proces important pe rolul Tribunalului Timiş în urma căruia statul român ar putea plăti daune considerabile ca urmare a unui proces penal demarat abuziv în urmă cu 11 ani şi finalizat pe 2 mai a.c. prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a constatat că cei trimişi în judecată sunt nevinovaţi. Este vorba de cazul lui Corneliu Gheorghe Urcan, fost ospătar al soţilor Ceauşescu când aceştia veneau în Timişoara – după cum se precizează chiar în cererea de chemare în judecată, acesta devenind după Revoluţie patronul Hotelului Continental din Timişoara, locul unde iniţial lucra ca ospătar. Fiul acestuia, Tinel Corneliu Urcan cere de la Ministerul Finanţelor daune de 50 de milioane de euro pentru suferinţele care le-a avut de îndurat întreaga familie în frunte cu tatăl său în urma procesului penal în care a fost implicat Urcan senior. Procesul va începe vineri, 1 iunie. Acţiunea împotriva statului a fost demarată de Tinel Urcan pentru că tatăl său a decedat la sfârşitul anului 2009. În cererea de chemare în judecată avocatul familiei Urcan, Mihaela Bodîrlău arată că decesul acestuia a fost cauzat şi de condiţiile crâncene de detenţie de la nivelul anilor 2000. Pe de altă parte, statul român a pierdut numeroase procese la CEDO ca urmare a condiţiilor de detenţie care existau în România la începutul anilor 2000.
Condiţii degradante în arest
Urcan a fost reţinut pe 19 noiembrie 2001 până pe 3 iunie 2002 pentru că prin mandatul din 4 iunie 2002 a Parchetului Curţii de Apel Timişoara să se dispună arestarea preventivă a acestuia măsura care a fost prelungită până pe 28 iulie 2003, adică data la care Tribunalul Timiş a pronunţat prima sentinţă în acest dosar. Avocatul familiei Urcan, Mihaela Bodîrlău arată în cererea de chemare în judecată că clientul ei a fost ţinut 2,7 luni în arest „într-o cameră plină de mucegai unde a contatctat bacilul Koch care a dus ulterior la decesul său”, lucru atestat de peste 10 documente medicale depuse la dosarul cauzei. În continuare avocatul susţine că deşi doctorul penitenciarului ceruseră internarea sub paza a lui Urcan senior procurorul de caz nu i-ar fi permis acest lucru. „Nu a avut tratamentul necesar ci doar unul rudimentar care i-a prelungit agonia. În timpul arestului a fost supus la umilinţe: trezit în toiul nopţii, dus la audieri fără a beneficia de dreptul la apărare”, se mai arată în cererea de chemare în judecată.
Deposedat de hotel când era după gratii
Interesant este şi faptul că în cei 11 ani de procese au fost pronuntate doar două sentinţe de condamnare a lui Urcan la câte doi ani de închisoare, adica fix cât a stat în arest preventiv acesta.
Ambele decizii aparţin Tribunalului Timiş şi au fost date în 2003 şi în 2005, fiind de fiecare dată modificate de Curtea de Apel Timişoara, instanţă care, la rândul ei, nu a pronunţat nicio soluţie de condamnare a acestuia ci doar achitare sau trimiterea cauzei spre rejudecare. La un moment dat, după ce Urcan senior fuseseră achitat dosarul său a fost furat de la Curtea Supremă fapt care a întârziat foarte mult timp finalizarea procesului său.Într-un final Corneliu Gheorghe Urcan fost achitat definitiv de Curtea Supremă.
În ceea ce priveşte felul cum fiul lui Urcan justifică daunele cerute, acestea sunt împărţite astfel: daune morale de 20.000.000 de euro ca urmare a arestării defunctului, arestare nelegală care a condus şi la decesul acestuia; daune materiale de 30.000.000 de euro rezultate din pierderea Hotelului Continental din Timisoara, a unui apartament deţinut în oraş plus cheltuielile de judecată plătite de acesta – onorariul avocaţilor, al experţilor care au efectuat expertizele.
Plângerea penală împotriva lui Corneliu Gheorghe Urcan a fost făcută de Constantin Zaharia care reclama presupuse falsuri făcute de Urcan. Zaharia îl împrumutaseră cu bani pe Corneliu Urcan şi urmărea de fapt să obţină hotelul Continental. Avocaţii familiei Urcan spun că, de altfel, după ce acesta a fost arestat a fost deposedat de hotel de către Constantin Zaharia care l-a executat silit pentru o presupusă neplată a dobânzii la împrumutul acordat.
Potrivit documentelor de la dosar, Corneliu Gheorghe Urcan cumpăraseră Hotelul Continental în 1992, prin leasing, de la BTT.
