Noul Cod civil al României, prin care sunt reglementate raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil, intră în vigoare peste trei săptămâni, respectiv la 1 octombrie, informează Mediafax.
Codul este alcătuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se referă litera sau spiritul dispoziţiilor sale.
După înlăturarea regimului comunist, una dintre cele mai importante provocări la care au trebuit să răspundă, în egală măsură, legiuitorul, jurisprudenţa şi doctrina a fost reconstrucţia sistemului dreptului de proprietate. Înlăturarea dreptului de proprietate socialistă şi revenirea la tradiţia dreptului de proprietate privată au fost consacrate, în mod treptat, în legislaţia postdecembristă, în anii 1990 şi 1991. Corolarul acestei evoluţii a fost reglementarea constituţională a dreptului de proprietate. În legea fundamentală au fost statuate principiile care guvernează dreptul de proprietate privată şi dreptul de proprietate publică. Ulterior, pe această bază, au fost adoptate noi reglementări care au completat regimul juridic al celor două forme ale dreptului de proprietate.
Acestea au format însă un corpus de norme neunitar, care au fost integrate, aşa cum este firesc, în Codul civil.
Codul civil este o concepţie monistă de reglementare a raporturilor de drept privat, încorporând în totalitate reglementările privitoare la persoane, relaţiile de familie şi relaţiile comerciale.
Alături de Legea 287 din 17 iulie 2009 privind Codul civil, intră în vigoare şi Legea pentru punerea în aplicare a acestuia, care prevede o serie de măsuri tranzitorii.
Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă.
Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare anoului Cod civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor.
Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispoziţiilor legii noi.
Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.
Dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare.
Dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.
Dispoziţiile sunt aplicabile şi în privinţa persoanelor decedate anterior datei intrării în vigoare a noului Cod civil.
Persoanele aflate la data intrării în vigoare a Codului civil sub tutelă, curatelă, interdicţie sau alte măsuri de ocrotire sunt supuse, în ceea ce priveşte capacitatea lor, dispoziţiilor Codului civil.
Dispoziţiile privitoare la consiliul de familie se aplică tutelei şi curatelei instituite după intrarea în vigoare a Codului civil.
Dispoziţiile Codului civil privitoare la regimul juridic general aplicabil persoanelor juridice se aplică şi persoanelor juridice în fiinţă la data intrării sale în vigoare, însă numai în măsura în care prin legile aplicabile fiecărei persoane juridice nu se prevede altfel.
