Mult aşteptatele verdicte în dosarele de corupţie ale unor actuali sau foşti demnitari întârzie să apară, chiar şi la cinci-şase ani de la trimiterea în judecată. Dacă împricinaţii refuză să comenteze pe marginea proceselor pe care le au, o analiză a parcursului dosarelor în instanţă conturează cele mai frecvente strategii folosite pentru tergiversare. Strategii recunoscute şi de judecători.
În instanţă, baronii Gorjului, Ionel Manţog şi Nicolae Mischie, au reuşit să câştige timp invocând excepţia de neconstituţionalitate – primul, dar şi amânând plata unui onorariu şi beneficiind de pe urma absenţei unor martori – al doilea. Însă instrumentarea marilor dosare de corupţie ne mai arată ceva: folosirea cu mult spor a Parlamentului şi Curţii Constituţionale în beneficiul acuzaţilor şi intervalele mari dintre termenele de judecată. Chiar şi aşa, unora încă li se pare că merg prea des la tribunal.
„Lucrez cam jumătate de normă aici, la Înalta Curte. Probabil că înainte de alegeri trebuie accelerate termenele. Consider că e o hărţuire politică”, se plângea, acum câteva zile, fostul premier Adrian Năstase, prezent în instanţă pentru unul din cele trei dosare ale sale. Stabilirea unor termene dese şi judecarea mai rapidă a proceselor, atât de deranjante pentru politicienii trimişi în judecată, ar reprezenta însă o noutate în peisajul românesc. Ani la rând, procesele de corupţie au trenat în instanţe, eventual până aproape de împlinirea termenelor de prescripţie. Multe dosare au ajuns să aibă o vechime de 5-6 ani, cu zeci de termene din care mai mult de jumătate au reprezentat amânări. Printre motivele invocate cel mai des: lipsa apărătorilor (chiar şi la 2-3 ani de la începerea procesului) şi numărul mare al probelor care trebuie studiate. Cel mai „puternic” motiv de amânare poate fi găsit în procesul lui Radu Mazăre şi Nicuşor Constantinescu, de la Curtea de Apel Bucureşti: „date fiind condiţiile meteorologice”.
Pentru diversitate s-a mai folosit tehnica contestării la Curtea Constituţională a aproape oricărei legi care avea cea mai mică legătură cu dosarul. În fine, merită menţionată şi tehnica audierii a sute şi sute de martori. Este vorba de dosarul „Trofeul calităţii”, în care ex-premierul Adrian Năstase este acuzat de fapte de corupţie. Avocaţii acestuia au cerut, iar judecătorii au aprobat, să fie audiate cele 970 de persoane numite ca martor de procurori.
„România liberă” vă prezintă, în cele ce urmează, situaţia câtorva dintre dosarele de corupţie aflate de mai mult timp în atenţia judecătorilor:
Ionel Manţog – Fost director Compania Naţională a Lignitului Oltenia şi ex-preşedinte al PDL Gorj
A fost acuzat de infracţiuni asimilate faptelor de corupţie (a efectuat operaţiuni financiare utilizând informaţii obţinute în virtutea funcţiei, a folosit informaţii ce nu sunt destinate publicităţii), de luare de mită, abuz în serviciu şi fals în declaraţii. Împreună cu Ion Vulpe, pe atunci director Resurse Umane la aceeaşi companie, Manţog ar fi cumpărat la preţuri modice, direct sau prin interpuşi, gospodării în mai multe localităţi, de la persoanele despre care avea informaţii că vor fi strămutate din cauza lucrărilor miniere. Ulterior, în schimbul acestor case, a cerut să le fie construite, din fondurile CNLO, vile de lux în Târgu-Jiu. Prejudiciul a fost estimat la 8,693 miliarde lei vechi.
Dosarul a fost înregistrat pe 6 septembrie 2006 la Tribunalul Gorj, după care a fost strămutat, pe 14 noiembrie 2006, la cererea lui Manţog, la Tribunalul Sibiu. Verdictul a fost dat de Tribunalul Sibiu pe 4 aprilie 2011. În prezent, dosarul este la Curtea de Apel Alba Iulia, iar următorul termen a fost stabilit pe 18 octombrie 2011.
Din cele 41 de termene stabilite pe durata celor aproape cinci ani de proces, la 31 s-a decis amânarea.
Procesul a fost de două ori suspendat, ca urmare a excepţiilor de neconstituţionalitate invocate de avocaţi. Prima suspendare a fost de şapte luni, a doua, de 10 luni.
Şerban Mihăilescu – Fost secretar general al Guvernului Năstase, actual senator UNPR
A fost acuzat de primirea de foloase necuvenite şi de încălcarea regimului armelor şi muniţiilor, deoarece ar fi primit, pe când conducea Secretariatul General al Guvernului, nouă arme de vânătoare, în valoare de 260 milioane de lei vechi, pentru a-l menţine în funcţia de consilier guvernamental pe Fănel Păvălache.
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) pe 8 iunie 2006, dar avea să fie returnat DNA, pe motiv că în cazul foştilor miniştri este necesar avizul Parlamentului pentru începerea urmăririi penale. După ce stă aproape un an în Senat, dosarul ajunge iar în instanţă la 1 iunie 2010. Este şi acum la ICCJ, ultimul termen fiind stabilit pe 24 octombrie 2011. Citiţi şi paginile următoare
Pe durata celor două episoade de instanţă, judecătorii au stabilit 25 de termene, din care 16 au fost amânări, în special ca urmare a invocării unor excepţii procedurale.
La termenul din 7 septembrie 2006, procesul a fost amânat deoarece unul dintre avocaţii lui Şerban Mihăilescu suferise o intervenţie chirurgicală.
În 2007, după ce avocaţii au susţinut că era necesar avizul Parlamentului, procesul s-a suspendat circa şase luni, până când s-a pronunţat Curtea Constituţională.
Nicolae Mischie – Parlamentar FSN şi PDSR (1990-1996 şi noiembrie 2000), preşedinte al CJ Gorj (1996-2000 şi 2000-2004)
A fost acuzat de trafic de influenţă şi luare de mită, deoarece ar fi pretins de la un om de afaceri, în perioada 1999-2002, executarea unor lucrări de construcţii şi renovare, în valoare de 4,5 miliarde lei vechi, la trei imobile pe care le deţinea. În schimbul banilor, Mischie i-ar fi promis că va interveni astfel încât omul de afaceri să primească contracte de la diferite instituţii publice.
A fost trimis în judecată în iunie 2005, iar în iulie 2007 Tribunalul Gorj avea să-l condamne la patru ani de închisoare cu executare. Dosarul ajunge în decembrie 2007 la Curtea de Apel Craiova şi este strămutat în februarie 2008 la Curtea de Apel Timişoara, care decide, după doi ani de proces (în februarie 2010) să respingă apelul lui Mischie. În urma recursului depus, dosarul ajunge la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în iunie 2010, iar în martie 2011 judecătorii decid casarea sentinţei anterioare şi rejudecarea cauzei. În prezent, dosarul se află, din nou, la Curtea de Apel Timişoara. Următorul termen: 17 octombrie 2011.
În cei mai bine de şase ani de proces, au curs 54 de termene, dintre care 40 au fost soluţionate cu „amânare”. Cel mai des invocat motiv: absenţa martorilor. S-a mai acordat răgaz de câte aproape o lună şi pentru ca inculpatul „să achite avansul de onorariu” pentru expert.
Adrian Năstase – Premier (2000-2004), deputat FSN, PDSR şi PSD (1990, 1992-prezent), preşedinte PSD şi, din 2008, preşedinte al Consiliului Naţional al PSD
În dosarul „Zambaccian I” a fost acuzat de luare de mită şi şantaj, deoarece ar fi primit diverse obiecte şi contravaloarea unor lucrări de construcţie în schimbul numirii şi menţinerii în funcţie a Irinei Paula Jianu la Inspectoratul de Stat în Construcţii. În final, foloasele necuvenite au fost estimate la 630.000 euro.
Fostul premier a fost trimis în judecată, prima dată, în noiembrie 2006, dar după aproape un an, dosarul a fost retrimis DNA pentru refacerea urmăririi penale. Dosarul refăcut a fost înaintat iar instanţei, în mai 2010, după ce timp de şapte luni a stat la Camera Deputaţilor pentru a obţine avizul declanşării urmăririi penale. Dosarul se află la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar cel mai recent termen a fost pe 14 octombrie.
În cei aproape doi ani şi jumătate cât s-a aflat dosarul în instanţă, în ambele faze, au fost stabilite 28 de termene, dintre care la 19 au fost decise amânări. Printre motive: lipsa apărătorilor şi dorinţa acestora să le fie puse la dispoziţie copii după probele pe suport electronic.
Avocaţii au contestat, cu succes, constituţionalitatea Legii privind răspunderea ministerială (drept pentru care s-a ajuns la returnarea dosarului la DNA) şi au cerut recuzarea unui judecător.
George Copos – Om de afaceri, fost vicepremier şi senator PC (2004-2008)
A fost acuzat de evaziune fiscală şi că, în calitate de asociat şi preşedinte al CA al SC Ana Electronic SA, ar fi păgubit statul cu circa un milion de euro, ca urmare a vânzării unui pachet de 38 de spaţii comerciale către Loteria Română.
A fost trimis în judecată în iunie 2006, iar până acum dosarul s-a plimbat pe la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Judecătoria Sector 2, Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, fără să fi fost dat vreun verdict. Ultimul termen a fost pe 13 octombrie, iar faptele se prescriu la sfârşitul lui 2012. De modul în care este judecat Dosarul „Loteria I” s-a declarat surprinsă şi Comisia Europeană, în Raportul pe justiţie din iulie 2009: „Procesul durează de peste trei ani, fără ca actul de acuzare să fi fost citit”.
Din cele 45 de termene derulate până acum, 28 au avut ca soluţie amânarea.
Avocaţii au contestat competenţa DNA de a efectua urmărirea penală şi cuantumul prejudiciului (au susţinut că ar fi fost mai mic de 1 milion de euro). De asemenea, au fost contestate la Curtea Constituţională prevederi din Ordonanţa de Urgenţă care reglementa activitatea DNA, din Codul de Procedură Penală şi din Legea privind piaţa de capital. În fiecare caz, procesul a fost suspendat între şase şi nouă luni.
Marian Oprişan – Preşedinte al CJ Vrancea (1995-1996 şi 2000-prezent), preşedinte PSD Vrancea şi vicepreşedinte PSD
A fost acuzat de abuz în serviciu, utilizarea creditelor în alte scopuri, fals şi uz de fals, deoarece în calitate de preşedinte al CJ Vrancea ar fi atribuit lucrări unor firme conduse de apropiaţi şi ar fi negociat şi achiziţionat, fără aprobarea consiliului, Complexul turistic „Căprioara”, în jurul căruia el şi membrii familiei deţineau 8 hectare. Prejudiciile au fost estimate la 1,5 milioane euro la bugetul Ministerului Transporturilor, 600.000 euro la bugetul CJ Vrancea şi 75.000 euro la fondul de rezervă al Guvernului.
A fost trimis în judecată în iunie 2006. Dosarul său s-a plimbat pe la Judecătoria Focşani, Tribunalul Vrancea, Tribunalul Cluj, Judecătoria Cluj-Napoca, iar Judecătoria Focşani şi iar Judecătoria Cluj-Napoca. În cererea de strămutare a procesului din Vrancea la Cluj, procurorii DNA au invocat popularitatea lui Marian Oprişan în judeţ, dar şi că ar fi avut o implicare în oferirea de locuinţe unor judecători. Următorul termen este pe 27 octombrie.
Din cele 50 de termene stabilite, la 32 dintre ele s-a decis amânarea. Cel mai des invocat motiv: „lipsa de apărare”.
Apărarea a mai cerut de trei ori restituirea dosarului pentru refacerea urmăririi penale şi a ridicat o excepţie de neconstituţionalitate, care a dus la suspendarea procesului timp de 8 luni.
Dinu Patriciu – Om de afaceri, deputat PNL (1990-1996 şi 2000-2003)
A fost acuzat de delapidare, spălare de bani, asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, manipularea pieţei bursiere, dezvăluire de informaţii privilegiate, iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat. Anchetatorii susţin că, în perioada septembrie 1999-noiembrie 2001, şi-ar fi însuşit, în calitate de administrator al SC Rompetrol SA, 85 de milioane de dolari, sumă ce ar fi trebuit să ajungă la bugetul de stat. De asemenea, Patriciu a fost acuzat că ar fi organizat şi coordonat operaţiuni de tranzacţionare al acţiunilor emise de SC Rompetrol Rafinare SA, astfel încât să fie menţinut la un nivel artificial preţul de deschidere şi tranzacţionare.
A fost trimis în judecată în septembrie 2006. Dosarul se află în continuare la Tribunalul Bucureşti, iar următorul termen este pe 21 octombrie 2011.
În cei aproape 5 ani de proces, au fost stabilite 52 de termene, din care 39 au fost cu amânări.
Avocaţii au invocat mai multe excepţii, iar în martie 2010 au cerut recuzarea judecătorului. De asemenea, au contestat în două rânduri constituţionalitatea unor legi. În primul caz, le-a fost respinsă excepţia, dar în al doilea, în septembrie 2010, instanţa le-a dat câştig de cauză. Pentru ca judecătorii de la CCR să se poată pronunţa, procesul a fost suspendat şi avea să fie reluat peste un an, în septembrie 2011.
Gheorghe Falcă – Primar municipiul Arad (2004-prezent), prim-vicepreşedinte PDL Arad
A fost acuzat de luare de mită şi abuz în serviciu contra intereselor publice, deoarece ar fi influenţat preţul la care Consiliul Local Arad a vândut un teren de 5,2 hectare. În schimb, Falcă ar fi beneficiat de un schimb imobiliar deosebit de avantajos: a dat un apartament de 90 mp, dintr-un bloc vechi şi a primit o vilă de 242 mp, în centrul Aradului.
Edilul a fost trimis în judecată în octombrie 2007. La Tribunalul Arad, s-a trecut la audierea inculpaţilor de abia în februarie 2010. DNA a cerut strămutarea procesului în ianuarie 2011, astfel că dosarul se află acum la Tribunalul Alba. Următorul termen: 24 octombrie 2011.
Din cele 34 de termene scurse până acum, la 17 s-a decis amânarea cauzei din diferite motive: de la absenţa apărătorilor la absenţa expertizelor.
În primii doi ani de judecată la Tribunalul Arad, avocaţii au invocat de trei ori excepţii de neconstituţionalitate. Vizate au fost Legea privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, Ordonanţa de Urgenţă privind organizarea şi funcţionarea DNA, precum şi Codul de Procedură Penală. În primele două cazuri, cererea le-a fost aprobată, iar procesul a fost suspendat până la pronunţarea Curţii Constituţionale: 8 luni prima dată, 9 luni a doua oară.
Şerban Brădişteanu – Senator PSD (2000-2004), şef secţie Spitalul de Urgenţă Floreasca
A fost acuzat de abuz în serviciu contra intereselor publice şi luare de mită, deoarece ar fi primit 500.000 dolari şi 3,594 milioane euro pentru a favoriza două firme, din calitatea de preşedinte al comisiei de evaluare, la o licitaţie organizată de Ministerul Justiţiei pentru spitale din penitenciar. Prejudiciul a fost evaluat la 9,169 milioane euro.
A fost trimis în judecată pe 22 martie 2007, iar pe 3 decembrie 2009 a fost achitat de Tribunalul Bucureşti. Apelul DNA a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti pe 13 decembrie 2010, iar recursul se judecă şi în prezent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În paralel, medicul a fost chemat în instanţă şi de Agenţia Naţională de Integritate, care a cerut, pe 15 septembrie 2008, să-i fie confiscate aproximativ 4 milioane euro. Apărarea a contestat constituţionalitatea Legii ANI, iar judecătorii CCR au fost de acord. În urma deciziei din aprilie 2010, s-a ajuns practic ca activitatea Agenţiei să fie suspendată temporar, fapt criticat în Raportul pe justiţie al Comisiei Europene din iulie 2010.
În dosarul de corupţie, au fost stabilite până acum 42 de termene, iar la 26 dintre ele s-a decis amânarea cauzei. Următorul termen: 7 noiembrie 2011.
Pe durata procesului, apărarea a cerut restituirea dosarului către DNA.
–-„Motivele de amânare sunt prevăzute în Codul de Procedură Penală. O amânare se poate decide doar din motive întemeiate, obiective. Într-un top al motivelor invocate în scopul tergiversării proceselor aş pune invocarea excepţiilor de neconstituţionalitate. Acum însă s-a schimbat acest lucru, pentru că procesele nu se mai suspendă până la pronunţarea Curţii Constituţionale. Alte tertipuri des folosite sunt invocarea recuzării şi contestarea rapoartelor de expertiză. Evident că prin tergiversare există pericolul ajungerii la prescripţie.”
Natalia Roman, preşedinte al Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România
–-
„Eu nu am nici un fel de comentariu de făcut cu privire la o acţiune aflată pe rolul instanţei. Justiţia e suverană şi independentă, cum decide şi pe ce bază decide nu este treaba mea.”
Marian Oprişan, preşedinte CJ Vrancea
–-
„Fiecare proces al fiecărui înalt demnitar poate fi urmărit pe site-ul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Deci altceva nu mai am să vă spun. Vă mulţumesc.”
Şerban Mihăilescu, senator independent, vicepreşedinte UNPR