Lentoarea procedurilor judiciare este arma principală a apărării în dosarele marilor corupţi, care trenează ani de zile în instanţe până când se ajunge la prescrip-ţia specială, arată un raport al Societăţii Academice din România (SAR) care evaluează şi efectele pe care le-a avut legea micii reforme, adoptate în 2010.
Dealtfel, una dintre marile temeri ale UE, prezentate în ultimul raport al Comisiei Europene pe justiţie, era tocmai faptul că marii corupţi ar putea scăpa prin prescriere, din cauză că dosarele lor se împotmolesc în instanţe.
Experta anticorupţie Laura Ştefan a explicat pentru România liberă că principalele motive ale tergiversării marilor cauze de corupţie se datorează „excepţiei de neconstituţionalitate, problemelor legate de asigurarea dreptului la apărare, chestiunea expertizelor şi încărcătura pe instanţe”.
Potrivit raportului SAR, principala cauză a întârzierilor este excepţia de neconstituţionalitate mai ales în cauzele penale „în dosarele de mare corupţie care implicau politicieni de marcă”. Astfel, judecătorii constitu-ţionali trebuiau să judece un volum foarte mare de astfel de excepţii, mai cu seamă că un articol putea fi adus în faţa Curţii de mai multe ori dacă nu era declarat neconstituţional prin deciziile anterioare.
În plus, până la pronunţarea Curţii pe constituţionalitatea unui articol, procesul se suspendă. După ani de dezbateri, legea a fost modificată astfel încât a fost eliminată suspendarea cauzei atunci când se invoca excepţia de neconstituţionalitate, ceea ce a dus la o scădere evidentă a numărului de excepţii invocate în 2011.
Raportul SAR subliniază că sunt cazuri când Curtea a analizat de mai multe ori acelaşi articol pe care l-a declarat neconsti-tuţional numai la ultima evaluare, iar când aceste decizii sunt luate în dosarele privind persoanele importante cresc suspiciunile privind ingerinţele în activitatea instanţei superioare.
Năstase, printre beneficiarii amânărilor
Unul dintre dosarele „celebre” care au ajuns la Curtea Constituţională este „Mătuşa Tamara”, în care fostul premier Adrian Năstase este acuzat de luare de mită şi a fost suspendat, la începutul lunii martie 2010, ca urmare a celor trei excepţii de necons-titu-ţionalitate ridicate de avocatul lui, Ioan Melinescu. Procesul a fost reluat abia după şapte luni, în momentul în care Curtea a respins acea excepţie.
Tot din acelaşi motiv, un proces care îl vizează pe Adrian Năstase, în dosarul „Trofeul calităţii în construcţii”, în care fostul premier este acuzat că, sub pretextul organizării unui simpozion, a mascat strângerea de fonduri pentru campania sa electorală, a fost suspendat din iunie 2009 până în martie 2010, până când Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate.
Şi avocaţii fostului ministru al Muncii, Paul Păcuraru, şi ai deputatului de Gorj, Dan Ilie Morega, care sunt judecaţi pentru luare de mită şi, respectiv, dare de mită, au invocat o excepţie de neconstituţionalitate, motiv pentru care procesul a fost suspendat din mai 2009 până în ianuarie 2010, când judecători constituţionali au respins excepţia.
Schimbarea avocaţilor, cheia succesului
Un alt mecanism de tergiversare este şi înlocuirea frecventă a avocaţilor, ceea ce le permite noilor apărători să ridice excepţii respinse de instanţă anterior, la care se adaugă şi lipsa unor apărători aleşi. În cele din urmă, o altă procedură foarte des folosită este depunerea de expertize sau solicitarea de suplimente de expertiză ceea ce determină întârzieri foarte mari în procesele penale.
De pildă, dosarul retrocedărilor ilegale, în care primarul Cons-tanţei, Radu Mazăre, şi preşe-dintele Consiliului Judeţean Constanţa, Nicuşor Constantinescu, împreună cu alte 35 de persoane sunt acuzate de păgubirea statului cu 114 milioane de euro prin retrocedarea ilegală a unui teren de 100 ha, a fost amânat de mai multe ori fie din cauza unor expertize medico-legale care lipseau, fie din cauză că rapoarte de expertiză cerute de instanţă, nu au fost gata la termenul stabilit, fie că avocatul unuia dintre inculpaţi lipsea.
Raportul SAR arată că judecătorii de la tribunalele inferioare erau sufocaţi de dosare, de pildă, în 2011, aveau peste 1.200.000 de dosare, însă tendinţa de creştere nu mai era la fel de pronunţată ca în alţi ani. În schimb, la Curţile de Apel erau înregistrate, tot în 2011, puţin peste 160.000 de dosare, însă aici s-a observat o creştere semnificativă faţă de anul trecut.
Astfel, notează raportul SAR, prin legea micii reforme prin care au fost modificate competenţele instanţelor se încearcă o echilibrare a volumului de muncă între instanţele de judecată.
Efectele pe care le-a avut legea „micii reforme”
Experţii SAR care fac în raportul „Feţele justiţiei române” şi o evaluare a legii micii reforme, adoptată în 2010, au observat că deşi aceasta conţine şi prevederi care ar grăbi actul de judecată, cum ar fi cel potrivit căruia judecătorii pot acorda termene de la o zi la alta pentru judecarea dosarelor, totuşi, „reacţia sistemului judiciar este mai degrabă contrară celor care doresc creşterea celerităţii procedurilor judiciare”.
În raportul Societăţii Academice din România, este amintit în acest sens cazul a două judecătoare din Capitală care au dat termene scurte, iar consecinţa a fost că le-au fost luate dosarele, unul fiind strămutat la o altă instanţă, iar în celălalt caz fiind admisă o cerere de recuzare pe motiv că judecătoarea acorda termene prea scurte.
Tot în 2010, legea micii reforme a introdus mecanismul recu-noaşterii vinovăţiei care, potrivit raportului SAR, pregăteşte terenul pentru implementarea prevederilor noului Cod de Procedură Penală.
Astfel, dacă inculpatul utilizează acest mecanism până la momentul începerii cercetării judecătoreşti, beneficiază de o reducere de pedeapsă – o treime, în cazul pedepselor cu închisoarea, sau o pătrime în cazul pedepselor cu amendă. Experţii SAR arată însă că există probleme de interpretare, de pildă, în cazurile unde sunt mai mulţi inculpaţi dintre care numai unul utilizează acest mecanism.
Totuşi, concluzionează raportul SAR, legea micii reforme a avut un impact pozitiv în cazul parchetelor care au rezolvat cu aproape 12 la sută mai multe dosare decât în 2010.