Dacă în România ar fi funcţionat instituţia confiscării extinse a averilor ce NU pot fi justificate, s-ar fi acumulat la bugetul statului zeci de milioane de euro, deoarece există texte de lege care ar putea fi aplicate.
Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Livia Stanciu, a susţinut că „este necesară crearea unei jurisprudenţe şi a unei practici unitare pentru aplicarea legislaţiei confiscării extinse. Sechestrarea şi confiscarea tuturor bunurilor care au avut legătură cu infracţiunea ar preveni intrarea acestor bunuri, din nou, în circuitul infracţional, dezvoltându-l”.
Afirmaţia a fost făcută de preşedintele Înaltei Curţi la conferinţa internaţională “Confiscarea extinsă: cât recuperăm?” de la Bucureşti, din cadrul unui proiect iniţiat de FREEDOMHOUSE în colaborare cu EXPERT Forum şi instituţiile judiciare din România, finanţarea fiind a comunităţii europene.
Magistraţii şi poliţiştii români participanţi la conferinţă au aflat cum se confiscă miliarde de euro de la partenerii lor din SUA – prin procurorul federal Mark Lester; Franţa – prin magistratul Frederic Teillet (consilier al Ambasadei Franţei la Bucureşti); Regatul Ţărilor de Jos – prin Geert Jan Buisman, consilier politic la Ambasada din Bucureşti; Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord – prin consilierul politic al Ambasadei la Bucureşti Peter Thomas; Italia prin Maurizio Varanese (inspector-şef al Comisiei anti-racket de la Ministerul italian de Interne) şi de Dario Scarleta, procuror la Parchetul din Palermo.
De ce nu se confiscă în România bunurile obţinute din infracţiuni
În România, potrivit Laurei Codruţa Kovesi, şef DNA, participantă la conferinţă, în 2012 s-au confiscat doar 5% din bunurile obţinute de condamnaţi (respectiv doar 107 milioane de lei) deoarece fie între timp condamnaţii şi-au înstrăinat bunurile deoarece instanţele intermediare au ridicat sechestrul asigurător, fie procurorii nu au instituit sechestrul imediat după începerea urmăririi penale.
În cazurile instrumentate de DNA doar într-un singur dosar instanţa de judecată de la Înalta Curte a aplicat instituţia confiscării extinse şi anume în cazul poliţiştilor Adrian Năstase şi Ionuţ Adrian Priboianu din Constanţa, acuzaţi de trafic de influenţă. Instanţa supremă a dispus confiscarea extinsă a două imobile, însă acestea fuseseră deja înstrăinate deoarece Curtea de Apel Constanţa a respins confiscarea extinsă iar bunurile au fost înstrăinate până la hotărârea definitivă de la Înalta Curte.
Mai mult succes a avut Agenţia Naţională de Integritate. Potrivit lui Horia Georgescu, şeful ANI, din 46 de cazuri în care a cerut instanţelor de judecată confiscarea a circa 12,4 milioane de euro de la demnitari care nu-i puteau justifica averile, până în prezent a fost admisă şi reuşită confiscarea a doar 1,056 milioane de euro.
Banii confiscaţi provin, în parte, de la poliţiştii din Argeş (scandalul permiselor de conducere eliberate ilegal) deoarece DNA a indisponibilizat banii, însă instanţele au ridicat sechestrul aşa că nu au fost recuperate toate sumele ilicite.
LA DIICOT, potrivit Alinei Bica, în cursul anului 2012 s-a pus sechestru asigurător pe 35 de mlioane de lei (deci, încă nu s-au confiscat), iar în primul semestru al acestui an peste 100 de milioane de lei. Problema este ca instanţele să nu ridice sechestrul asigurător pentru ca bunurile să poată fi confiscate dacă se dau condamnări definitive mai mari de 5 ani cu închisoare.
Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor ar putea ajuta magistraţii să confişte averile obţinute prin infracţiuni
În România s-a înfiinţat în cadrul Ministerului Justiţiei Oficiul de Prevenire a Criminalităţii şi Cooperare pentru Recuperarea Creanţelor provenite din Infracţiuni care poate obţine, în vreo opt ore, informaţii despre bunurile oricărui român atât din ţară, cât şi din străinătate. Aceste informaţii pot fi folosite de magistraţi atât pentru instituirea sechestrelor, cât şi ca probe ale inculpării.
Condiţia eficientizării acestei instituţii este desprinderea ei de subordonarea politică pentru a deveni independentă aşa cum este ANI, spre exemplu.
La conferinţă, reprezentanţii instituţiilor judiciare din România au ajuns la concluzia că, pentru a nu se pierde bunurile prin înstrăinare, ele trebuie cunoscute (prin Oficiul special creat în urmă cu trei ani) şi indisponibilizate din momentul în care persoana suspectată este pusă sub învinuire.
Constituţia actuală şi Curtea Constituţională – piedici formale în realizarea confiscării extinse
Confuzia care împiedică aplicarea legislaţiei în domenul confiscării extinse este datorată Constituţiei care garantează şi protejează proprietatea.
O altă piedică în calea confiscării extinse o reprezintă o decizie a Curţii Constituţionale din 2011, dată în urma intervenţiei preşedintelui CSM de atunci, Horaţiu Dumbravă, decizie potrivit căreia proprietatea este considerată (prezumată) ca fiind obţinută legal (licit) şi este apărată şi garantată de Constituţie. Această decizie a CCR poate fi anulată fie prin revizuirea Constituţiei (dar acest articol NU a fost integrat în proiectul de revizuire de până acum) fie după ce Parlamentul European adoptă Raportul – directivă al Monicăi Macovei (europarlamentar PDL) care propune confiscarea extinsă a averii inclusiv pe cale CIVILĂ, avere ce nu poate fi probată ca fiind obţinută legal, aşa cum e în Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord şi în SUA.
Raportul – directivă al Monicăi Macovei are susţinerea Comisiei Europene, este în faza finală a negocierii tripartite între experţii Comisiei – Consiliului şi Parlamentului European pentru a intra la votul final al parlamentarilor.
Dacă în România s-ar aplica legislaţia din SUA, sumele confiscate ar depăşi miliardele de euro deoarece acolo sunt confiscate şi bunurile vândute către terţi-cumpărători de bună credinţă. De asemenea, dacă s-ar aplica legislaţia din Regatul Unit al Marii Britani şi al Irlandei de Nord atunci s-ar putea confisca, prin proceduri civile (nu penale, după condamnarea definitivă) toate averile ce nu pot fi justificate.
Cine ar putea rămâne fără averi
Dacă se respectă regula de acum cu extinderea confiscării dacă persoana suspectată este condamnată definiv la 5 ani închisoare, deputatului Relu Fenechiu, dacă i se menţine pedeapsa de instanţa superioară, poate rămâne fără avere.
De asemenea, pot rămâne fără averi Dan Diaconescu, judecat pentru două infracţiuni de şantaj şi Dan Voiculescu, cercetat penal de DNA pentru complicitate la şantaj, dacă vor primi pedepse mai mari de 5 ani închisoare (pe actuala legislaţie).
Dacă însă Raportul-directivă al Monicăi Macovei va fi votat de Parlamentul European, cei trei pot rămâne fără averi chiar dacă nu sunt condamnaţi definitiv, dacă nu şi le pot justifica. Justificarea înseamnă plata taxelor pentru veniturile obţinute.
Dacă, spre exemplu, am fi avut instituţia confiscării extinse pe vremea când ex-deputatul pe atunci PDSR Gabriel Bivolaru a fost condamnat pentru devalizarea cu circa 200 de milioane de dolari a BRD, acesta, după ispăşirea pedepsei nu ar fi putut să-şi investească banii ascunşi în noi infracţiuni, aşa cum s-a întâmplat deja. Bivolaru şi-a „investit“ banii de la BRD în organizaţii criminale care au fost prinse de curând furând combustibili la Constanţa.