Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a devenit, pentru multe persoane care s-au pierdut în hăţişurile justiţiei româneşti, ultima speranţă pe drumul spre dreptate. Şi cum mulţi au avut câştig de cauză la Strasbourg, românii au prins curaj şi au început să-şi reclame ţara la CEDO chiar şi pentru situaţii care, în mod normal, ar fi trebuit rezolvate de instanţele din România. Aşa s-a ajuns ca magistraţii europeni să judece cazuri privind concedii de paternitate neacordate, invenţii neplătite sau dreptul la mâncare vegetariană în penitenciare. În total, de la începutul funcţionării CEDO şi până în 2012, statul român a fost obligat să plătească reclamanţilor săi despăgubiri de peste 50 de milioane de euro.
8.000 de euro pentru un concediu de paternitate
Băcăuanul Gabriel Hulea lucra ca electrician în armată când, în 2001, i s-a născut al doilea copil. În primele zece luni, de îngrijirea bebeluşului s-a ocupat soţia, dar aceasta a decis să se întoarcă mai devreme la serviciu pentru a rămâne titular pe post. Cum nu aveau cu cine să-l lase pe cel mic, Gabriel Hulea s-a gândit că ar putea sta chiar el acasă. A cerut Ministerului Apărării Naţionale să-i aprobe concediul paternal, numai că a fost refuzat pe motiv că această perioadă este rezervată doar femeilor, după cum a arătat bărbatul în plângerea pe care a depus-o în instanţele româneşti.
Deşi Curtea Constituţională, sesizată în timpul judecăţii, a decis că un astfel de refuz e discriminatoriu pe criterii sexuale şi se încalcă principiul egalităţii în faţa legii, judecătorii din ţară au decis altfel. Gabriel Hulea a pierdut procesul.
Pasul firesc a fost plângerea către CEDO, care nu doar că a acceptat cazul, dar i-a şi dat dreptate reclamantului. Procesul a durat într-adevăr şapte ani, din 2005 până în 2012, dar în cele din urmă Gabriel Hulea a fost despăgubit cu 8.000 de euro pentru prejudiciul pe care statul român i l-a produs.
7.000 de euro pentru o invenţie furată
Totuşi, nu oricine se poate bucura de “dreptatea” împărţită la Strasbourg. Aproximativ 97% din reclamaţiile pe care le adresează românii la CEDO sunt respinse de instanţa pentru drepturile omului, potrivit coordonatorului Centrului de Studii de Drept European, Mihai Şandru. “S-a creat un mit în ceea ce priveşte CEDO, e o ameninţare permanentă în orice situaţie, dar este vorba de necunoaştere: majoritatea cererilor sunt respinse ca inadmisibile ori sunt radiate de pe rol, fără pronunţarea unei hotărâri”, a explicat Mihai Şandru, citat de ziare.com
Unul dintre cei al cărui caz a fost acceptat este Ilie Abramiuc, din Suceava. Inginer chimist, acesta a reclamat faptul că, în perioada 1984-1991, o invenţie a sa a fost folosită în producţia industrială a întreprinderii de stat unde a lucrat, fără să i se plătească drepturi de autor.
Ilie Abramiuc a început demersurile juridice pentru a recupera ceea ce i se cuvine în 1992. Judecătoria Iaşi i-a dat iniţial dreptate şi i-a acordat o despăgubire de 150.000 de dolari, o sumă uriaşă pentru acele vremuri. Decizia a fost menţinută şi în instanţele superioare, aşa încât a rămas definitivă. Dar suceveanul nu a văzut nici un ban, pentru că întreprinderea nu s-a lăsat executată silit, beneficiind inclusiv de ajutorul altor judecători şi chiar a Procurorului general al României, după cum reiese din dosarul depus de Ilie Abramiuc la CEDO.
Mai mult, lucrurile au luat o întorsătură cu totul neaşteptată în 2002, când inginerul chimist s-a trezit că executarea silită a fost suspendată şi a fost el însuşi scos dator faţă de întreprindere cu 7.000 de dolari cheltuieli de judecată. A urmat încă o serie de procese, toate rămase fără nici un rezultat, aşa încât în acelaşi an Ilie Abramiuc s-a adresat judecătorilor europeni.
Abia sentinţa CEDO, din 2009, i-a dat dreptate suceveanului. Dar acesta nu a primit decât 7.000 de euro, despăgubiri morale pentru vremea pierdută prin instanţele româneşti. Şi atât.
5.700 de euro pentru că nu l-au lăsat să dea jos drapelul românesc
Numărul de reclamaţii pe care românii le adresează CEDO a scăzut în ultimii ani, dar această diminuare este totuşi nesemnificativă. Dacă, de exemplu, în 2008 numărul de dosare trimise la Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost de 8.850, în 2012 s-a ajuns la 8.700 de plângeri, potrivit bilanţelor oferite de instanţa de la Strasbourg. Iar în prima jumătate a anului 2013 se înregistraseră deja 5.900 de cazuri depuse împotriva României.
Unul dintre aceste mii de dosare a fost cel al lui Almos Albert, fost primar UDMR la Sfântul Gheorghe până în 2008 şi senator în Parlamentul României până în 2012. Cum a ajuns tocmai un reprezentant politic al României să o reclame la CEDO?
În 2002, Almos Albert a decis să dea jos drapelul românesc de pe clădirea Primăriei din Sfântu Gheorghe, invocând o hotărâre de guvern care prevedea că steagul poate fi pus şi la intrarea în imobil. Apoi a decis ca pe documentele oficiale ale municipalităţii numele oraşului să fie trecut şi în maghiară, se arată în documentele publice ale Curţii Europene. Pentru cele două gesturi, primarul a primit, din partea Prefecturii Covasna, o amendă de 10.000 de lei, pe care însă a contestat-o imediat. Almos Albert a susţinut că nu a adus nici o ofensă statului, dar judecătorii români au considerat altfel şi au păstrat sancţiunea. Prin urmare, politicianul a reclamat România la Strasbourg pe motiv că magistraţii locali nu i-au permis să se apere corect.
După şase ani, CEDO a decis că fostului primar şi senator i s-au încălcat într-adevăr drepturile şi, prin urmare, i se cuvine o despăgubire materială – echivalentul amenzii plătite, de 2.755 de euro -, la care s-au adăugat 2.000 de euro pentru cheltuielile de judecată.
8.000 de euro pentru că l-au alungat din România
Puterea judecătorească este responsabilă în 60% din cauzele în care s-au pronunţat hotărâri de condamnare împotriva statului român, Parlamentul, prin legile pe care le-a adoptat, în 51,42% dintre dosare, Guvernul în 43,85%, iar Ministerul Public – în 31,42% dintre cazuri, s-a arătat în cadrul conferinţei ”Condamnările suferite de România la CEDO în anul 2012. Analize şi perspective”.
Dar nu doar românii reclamă statul la instanţa europeană de apărare a drepturilor omului. În 2003, irakianul Hamdoon Ahmed s-a plâns magistraţilor de faptul că autorităţile de la Bucureşti au decis să-l expulzeze din România.
În acel an, “reclamantul a fost declarat persoană indezirabilă pentru o perioadă de 10 ani, deoarece procurorul a constatat faptul că existau suficiente indicii care demonstrau că acesta ar fi comis fapte de natură să pună în pericol siguranţa statului”, potrivit datelor oferite de CEDO. Decizia a fost pusă în aplicare imediat, aşa încât irakianul a fost cazat într-un centru de tranzit pentru migranţi. Atunci, autorităţile au aflat că acesta depusese anterior şi o cerere pentru azil politic în România. Asta însemna că, potrivit legii, Hamdoon Ahmed nu poate fi totuşi expulzat până nu se lua o decizie privind această cerere.
Atât irakianul, cât şi reprezentanţii statului au demarat imediat mai multe demersuri juridice – primul ca să rămână la Bucureşti, cei din urmă ca bărbatul să plece. Câştig de cauză au avut autorităţile, aşa încât Hamdoon Ahmed a părăsit ţara în septembrie 2003.
Nu înainte ca acesta să apuce să depună şi o reclamaţie la
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a decis că România i-a violat într-adevăr drepturile şi trebuie să-i plătească irakianului despăgubiri morale de 8.000 de euro.
3.000 de euro pentru că a vrut mâncare vegetariană
Un deţinut va fi despăgubit cu 3.000 de euro de statul român pentru că Penitenciarul Rahova, unde a fost închis pentru crimă, nu i-a asigurat mâncare vegetariană, după cum a relatat zilele trecute România liberă.
Ghennadii Vartic, cetăţean moldovean care ispăşeşte în prezent o pedeapsă de 25 de ani, a invocat faptul că este budhist, iar religia nu îi permite să mănânce carne. Conducerea închisorii Rahova nu i-a asigurat hrana potrivită, prin urmare, deţinutul s-a plâns Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) pentru că i s-a încălcat libertatea de gândire, conştiinţă şi religie.
Judecătorii europeni i-au dat dreptate şi au obligat statul român să-i plătească despăgubiri morale de 3.000 de euro, plus alţi 200 de euro pentru cheltuielile de judecată.
De asemenea, RL a relatat şi despre faptul că CEDO a acordat unui alt deţinut despăgubiri de 850 de euro, după ce bărbatul a reclamat condiţiile grele din închisoare şi magistraţii europeni i-au dat dreptate. Interesant este că reclamantul, Bogdan Bulea, este în prezent fugit din ţară şi căutat pentru a-şi termina pedeapsa pe care a primit-o pentru evaziune fiscală.
