A învăţat pe de rost Codul Penal, a umplut până acum 4.000 de coli de hârtie cu reclamaţii, solicitări, explicaţii ale cazului său. S-a adresat tuturor instituţiilor statului român, însă, de cele mai multe ori, asta nu i-a ajutat la nimic. Nu mai trăieşte decât pentru cauza lui, nu vorbeşte decât despre nedreptatea care i s-a făcut. La 79 de ani, Ion Matei se învârte în caruselul justiţiei din România şi nu poate să mai iasă. În loc să-şi petreacă bătrâneţea liniştit, de patru ani bucureşteanul îşi petrece viaţa prin tribunale şi în audienţe la diverse organisme ale statului de la care speră să primească apărare.
Fost ceferist, Ion Matei a crezut că regimul comunist va fi veşnic şi a emigrat în Suedia chiar în 1989. Avea 55 de ani, dar asta nu l-a speriat. Ajuns în peninsula scandinavă, omul a luat viaţa de la capăt. A lucrat ca şofer, ca tâmplar, a făcut tot ce i s-a cerut şi până la urmă a primit cetăţenia suedeză. După aproape 20 de ani, o dată cu intrarea României în Uniunea Europeană, bărbatul a crezut că ţara lui natală s-a schimbat suficient şi, în 2007, a decis să se întoarcă la casa lui din Bucureşti. Asta a fost cea mai mare greşeală a vieţii lui.
Calvarul judiciar a lui Ion Matei a început doi ani mai târziu, pe 23 octombrie 2009. Bătrânul se afla în automobilul Volvo pe care l-a îngrijit ca pe un copil când, potrivit declaraţiilor sale, un poliţist pe un scuter inscripţionat „Poliţia” i-a făcut semn să oprească. „Era seară, poliţistul nu purta vestă reflectorizantă şi am crezut că este o cunoştinţă de-a mea care mă salută. Aşa că mi-am continuat drumul”, ne-a povestit Ion Matei. Agentul Florin Boştină l-a urmărit, l-a ajuns din urmă şi l-a oprit pe banda a doua a drumului. „Am coborât din maşină şi l-am rugat să mă lase să o mut pe banda I, să nu blochez circulaţia. Acesta m-a pus în schimb să întind mâinile pe capotă, apoi a cerut ajutor prin staţie, susţinând că un infractor vrea să-l omoare„, îşi aminteşte bătrânul.
Probele nu au contat
Ion Matei ne-a declarat că înainte de sosirea colegilor săi, agentul de poliţie şi-a culcat mopedul la pământ. La scurt timp, au apărut şase echipaje de poliţie, care l-au încătuşat pe bătrân pentru 30 de minute. Bărbatul a fost dus chiar în acea noapte la secţie, unde i s-a deschis dosar penal. Doi ani mai târziu, a fost condamnat definitiv la doi ani de închisoare cu suspendare şi la plata a 27.500 de lei daune morale şi materiale către poliţist. „Am fost găsit vinovat deşi nu există nici o probă care să arate că a avut loc un impact”, se plânge românul care a avut proasta inspiraţie să renunţe la confortul din Suedia.
Documentele existente în dosarul său penal arată că o dată intrat în malaxorul justiţiei cu greu mai scapi nevătămat: nici procurorul care a anchetat cazul, nici judecătorul nu au ţinut cont de ceea ce s-a întâmplat în realitate. Astfel, agentul Florin Boştină afirmă că Ion Matei a atins scuterul Poliţiei cu maşina sa, după care a demarat în trombă. Mai mult, el a reclamat că „deşi eram căzut la pământ, numitul Ion Matei mă împingea cu maşina, încercând să fugă”. Deşi un astfel de impact ar lăsa urme, în procesul verbal de constatare a evenimentului, întocmit de colegii poliţistului la faţa locului, scrie că nici autoturismul, nici mopedul nu aveau avarii produse în acea zi. Agenţii rutieri nu au găsit pe şosea nici urme de frânare, nici de sticlă spartă, nici de ţesătură, nici de vopsea. Nici măcar „urme de târâre”. Ulterior, Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI) a trimis o adresă, ataşată în dosar, în care afirmă că nu are pretenţii financiare de la presupusul autor al accidentului, deoarece „nu există prejudiciu material la motoscuter”. Ion Matei deţine şi un foaie de observaţie de la Institutul de Medicină Legală, în care scrie clar că agentul nu a suferit vătămări relevante. Mai mult, deşi bătrânul româno-suedez a fost condamnat, Ministerul de Interne a decis să-i returneze permisul de conducere bătrânului, menţionând că din punctul lor de vedere nu a avut loc nici un incident şi nici o infracţiune de ultraj.
Apartamentul, mobilul iniţial al înscenării?
Din 2011, de când a primit sentinţa definitivă, Ion Matei continuă să lupte. A trimis zeci de plângeri, solicitări, adrese la Preşedinţia României, Consiliul Superior al Magistraturii, DNA. Nimeni nu i-a respins solicitările, doar l-au plimbat de la unii la alţii. A schimbat zece avocaţi, pentru că majoritatea se retrăgeau din dosar, depăşiţi de situaţie. Româno-suedezul a calculat că de la începutul acestui dosar până acum a cheltuit 20.000 de euro pe apărători, pe despăgubiri, xeroxuri şi hârtie. Dar nici asta nu a fost de ajuns. Deşi a plătit la timp obligaţiile impuse de judecători, Ion Matei îl acuză acum pe agentul de poliţie că a încercat să-i execute casa, printr-un nou proces în care a ascuns că a primit banii. “Eu am şi pensie din Suedia, care mi-a fost reţinută complet pentru despăgubiri. Numai că banii au rămas în bancă, la solicitarea agentului, care apoi a cerut în instanţă să mi se execute casa. Am aflat în ultimul moment şi am reuşit să blochez şmecheria”, afirmă bucureşteanul. Ion Matei crede acum că acesta a fost, de fapt, mobilul iniţial al calvarului judiciar prin care trece, având în vedere că deţine un apartament în centrul Capitalei.
Agentul de poliţie a refuzat, de-a lungul timpului, să discute cu noi, mulţumindu-se să ne indice doar hotărârile judecătoreşti ca răspuns din partea sa.
Plimbat cinci luni pentru o sentinţă
Lupta lui Ion Matei nu e deloc uşoară. În octombrie anul trecut, a depus, la Curtea de Apel Bucureşti, o contestaţie în anulare la sentinţa prin care este condamnat cu suspendare. Deşi sentinţa a fost redacată pe 13 noiembrie şi trimisă Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti a doua zi, Ion Matei nu a reuşit să afle ce sentinţă a primit nici după cinci luni. “Sunt plimbat de la o instantţă la alta. La Curtea de Apel mi se spune că a dosarul a plecat de la ei, la Judecătorie mi s-a comunicat că nu a ajuns la ei. Mă ştiu doamnele de la Arhivă pe de rost de câte ori am fost în cele cinci luni la Judecătorie”, ne-a explicat Ion Matei. Dup ce România liberă a solicitat lămuriri în acest caz, dosarul a apărut a doua zi. “Din verificările efectuate în cadrul compartimentului ARHIVA PENALA am constatat ca dosarul se afla arhivat, acesta putând fi pus la dispoziţia părţii în cadrul programului de lucru cu publicul”, ne-a comunicat Judecătoria sectorului 1 după solicitarea noastră. Din păcate pentru Ion Matei, sentinţa i-a fost nefavorabilă şi de această dată.
Magistraţii, greu de sancţionat
Abia de anul trecut a apărut o lege care permite sancţionarea judecătorilor pentru “exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenta”. Legea 24 consideră că “exista rea-credinţă atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu ştiinţă normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane”, iar organul care desfăşoară ancheta este Inspecţia Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Deputatul Alina Gorghiu, de profesie avocat, susţine că nu există un sistem real de sancţionare a erorilor judiciare. “Mecanismul intern de control al justiţiei, prin care Inspecţia Judiciară controlează activitatea procurorilor şi judecătorilor, iar CSM aplică sancţiunea, nu funcţionează. Zic asta în contextul în care există numeroase sesizari la CSM venite din partea justitiabililor, sesizari prin care se reclama abuzurile savarsite de anumiti procurori sau judecători şi in contextul în care condamnările României la CEDO sunt din ce în ce mai multe”, arată Alina Gorghiu pe blogul său.
Erorile judiciare, prea dese în România
Justiţia din România a cunoscut, de-a lungul timpului, mai multe erori judiciare. Una dintre acestea a avut loc în 1977, când un taximetrist a fost condamant la 25 de ani de închisoare pentru o crimă pe care nu a comis-o. A executat patru ani, până să fie îndreptată eroare.
Cazul cel mai celebru este cel al lui Marcel Ţundrea, gorjeanul care a stat 12 ani în închisoare pentru un viol şi o crimă de care nu era vinovat. Bărbatul a fost achitat abia după ce a murit.
