UE este împărțită între „precauția“ față de Rusia și grija de a nu pierde definitiv Ucraina, Moldova și Georgia. Ceea ce va rezulta va fi o confirmare de facto a statu quo-ului care convine Rusiei.
Ceea ce se știa cu siguranță ieri, înaintea dineului oficial, era că declarația finală nu va conține nici o mențiune privind o posibilă aderare a celor trei state la Uniunea Europeană într-un viitor apropiat sau îndepărtat și nici măcar o condamnare explicită a anexării Crimeii. În pofida insistențelor Kievului diplomații europeni nu au reușit să convină asupra acestui din urmă punct nici măcar miercuri, când încă se mai negocia formula finală.
Ieri, surse diplomatice au scurs convenabil în presă faptul că Armenia și Belarusul se opun unei condamnări explicite, ceea ce oferă Bruxelles-ului un alibi să se spele pe mâini de orice responsabilitate și să evite orice formulare care să provoace Rusia. De altfel, „evitarea provocărilor la adresa Rusiei” și „precauția” față de Moscova sunt cuvintele de ordine ale acestui summit, recunoscute ca atare de șefa diplomației europene, italianca Federica Mogherini.
Nu se înghesuie cu reformele
Reuniunea de la Riga are loc într-un moment în care grija europenilor de a menaja susceptibilitățile Moscovei se împletește cu eșecul statelor membre ale Parteneriatului Estic de a pune în operă reformele asupra cărora s-au angajat. „Parteneriatul Estic nu este intrarea din spate prin care băgăm în casă rudele de la țară care n-au ținută corespunzătoare“, atrage atenția profesorul Armand Goșu. „S-a spus de nenumărate ori că Parteneriatul nu este anticamera UE. Da, prin operaționalizarea Acordurilor de Asociere și DCFTA, cele trei foste republici sovietice, Ucraina, Georgia și Republica Moldova, vor implementa aproximativ 80% din acquis-ul comunitar. Nici unul dintre cele trei guverne, ucrainean, georgian și moldovean, nu se grăbește cu adoptarea reformelor menționate în cele 1.000 de pagini, cât au documentele parafate la Vilnius și semnate la Bruxelles, de fiecare dintre cele trei state”, continuă Goșu.
Dimpotrivă, în pofida sumelor alocate de Bruxelles, în pofida ridicării vizelor de călătorie în UE (în cazul Moldovei), situația din cele trei capitale s-a deteriorat. Președintele ucrainean Petro Poroșenko este departe de a fi omul care să declanșeze procesul de reforme așteptat de Occident, Moldova s-a trezit cu un guvern condus de un premier penal susținut de comuniști, iar Georgia este prinsă într-un război pe viață și pe moarte între „foști” și actuali. În toate cele trei țări fenomenul corupției s-a adâncit și agravat, generând aversiunea populației nu numai pentru liderii „proeuropeni”, dar și pentru Europa în general. Potrivit unui sondaj citat de The New York Times, numai 32% din moldoveni susțin aderarea la UE, în vreme ce 50% vor aderare ala Uniunea Eurasiatică. Chiar și fostul premier, Iurie Leancă, recunoaște că a eșuat în promovarea căii europene.
„Moldova a obținut tot ce se putea“
Acum, Kievul și Tbilisi sunt foarte vocali în a cere o foaie de parcurs pentru aderare, deși știu foarte bine că acest lucru nu se va întâmpla, dar aceasta este doar o partitură menită să salveze aparențele. Același New York Times citează un diplomat european potrivit căruia „liderii moldoveni sunt foarte pricepuți să cânte cântecul european ca să impresioneze Bruxelles-ul, dar în realitate au făcut praf totul, discreditând atât partidele pro-europene, cât și Uniunea Europeană”.
Acest lucru este valabil pentru toate cele trei țări. Potrivit lui Goșu: „Toată această dezbatere care are loc la Chișinău, Kiev și chiar la București, că summitul de la Rigă nu dă…, declarația nu conține …, îmi pare o diversiune creată și întreținută de guverne care, în loc să pună în operă reformele la care s-au angajat prin acordurile de asociere, caută pretexte pentru a trage de timp. După ce vor realiza reformele, adică să implementeze acele circa 1.000 de pagini, ceea ce va dura 10, poate 15 ani, atunci ele pot pretinde saltul la o etapă superioară, care poate fi aderarea. Până atunci, însă, ar fi bine să se concentreze pe reforme. Și să renunțe la mentalitatea de jurist sovietic conform căreia importantă nu e realitatea, ci cum o împachetăm șmecherește într-un paragraf de document care să sune bine. După care, în cel mai populist stil cu putință, demnitarii se dau jos din avioane și, în loc să cheme la reforme și seriozitate, dau lungi declarații sforăitoare presei, asumându-și merite care nu există. Republica Moldova a obținut tot ce se putea obține până acum, n-are ce să aștepte în plus de la Riga. Inclusiv perspectiva europeană este menționată în deschiderea Acordului de Asociere. Chișinăul ar trebui să se pună pe reforme, să combată corupția, mai ales marea corupție, să reformeze justiția, să construiască un corp de funcționari după model european, să scoată instituțiile statului de sub controlul oligarhilor.”
Situația este una de blocaj. Partenerii nu fac ceea ce se așteaptă de la ei, iar europenii sunt fericiți că nu se mișcă nimic și lucrurile rămân ambigue.
Summit-ul de la Riga ar fi putut fi momentul în care Europa să spună „Nu” politicii sferelor de influență, să respingă expansionismul rus și să afirme perspectiva europeană a tuturor celor care doresc să-i împărtășească valorile și că Europa se va întinde până acolo unde vor dori cei care se consideră europeni. În schimb, sub presiunea Rusiei și cu ajutorul duplicității partenerilor, va fi summit-ul la care nu se va lua nici o decizie privind viitorul Europei.
