Ales în primul tur al prezidenţialelor, miliardarul Petro Poroşenko va avea ca misiuni relansarea economiei şi unirea unei Ucraine fracturate. Câteva ore după ce a revendicat victoria, noul preşedinte s-a adresat autorităţilor ruse, subliniind că este gata să lucreze împreună pentru soluţionarea crizei. În replică, şeful diplomaţiei ruse a afirmat că Rusia este pregătită pentru un „dialog pragmatic“ şi „pe baza respectului“.
În circumstanţe excepţionale, rezultatul scrutinului de duminică este pe măsură. O ţară rănită nu are timp de pierdut cu bătălii politice. Petro Poroşenko, 48 de ani, a fost ales preşedinte al Ucrainei din primul tur şi sondajele din seara scrutinului îl dădeau câştigător cu 54%, la mare distanţă de fostul premier, Iulia Timoşenko, creditată cu 13,1%. După 1994, nici un alt preşedinte – Leonid Kucima, Viktor Iuşcenko, Viktor Ianukovici – nu a primit un mandat atât de puternic. Pierderea Crimeii şi slaba participare în est, din cauza violenţelor şi a intimidărilor separatiste, explică în parte acest rezultat excepţional. Victoria sa reflectă în parte faptul că ucrainenii s-au raliat în spatele favoritului, în speranţa că astfel se va pune capăt vidului politic pe care l-a exploatat preşedintele rus Vladimir Putin. Din martie, Moscova a anexat peninsula ucraineană Crimeea şi a oferit susţinere concretă rebelilor pro-ruşi din est pentru a se rupe de Kiev şi a accepta dominaţia rusă.
Noul preşedinte, supranumit „regele ciocolatei” din cauza afacerilor sale în industria dulciurilor, este una dintre cele 10 personalităţi cele mai bogate din ţară. Intrat în politică în 1998, el a fost pe rând ministru de Externe în epoca preşedintelui Viktor Iuşcenko, apoi ministru al Economiei în perioada lui Viktor Ianukovici, înainte de a se alătura mişcării de opoziţie din Piaţa Maidan. Acest oportunism politic nu i-a ştirbit imaginea de susţinător al apropierii de UE.
Câştigător fără program
În cursul campaniei sale fără program, Poroşenko nu a atras interesul alegătorilor, dar a promis că va gestiona ţara asemenea marelui său grup industrial, Roshen, adevărată mândrie naţională, iar slăbiciunea concurenţilor săi i-a asigurat victoria din primul tur. Chiar de luni urma să precizeze priorităţile sale în materie de politică naţională şi internaţională, să detalieze strategia sa pentru a pune capăt tensiunilor separatiste din estul Ucrainei şi să explice cum gândeşte apropierea ţării de Uniunea Europeană. După alegeri, el a anunţat că este gata să negocieze cu Putin şi a numit Rusia un partener esenţial, dar a insistat că peninsula Crimeea trebuie returnată.
Pe Poroşenko îl aşteaptă un dosar major – trebuie să facă faţă cvasifalimentului economiei ucrainene, cu moneda naţională în continuă cădere şi o datorie publică la un nivel uriaş, şi să susţină reformele economice nepopulare impuse în schimbul ajutorului de 27 miliarde dolari consimţit de FMI, Banca Mondială şi UE. Un alt punct este cum va anticipa legislativele, în timp ce nu are nici un partid pentru a-l susţine, deci nici un grup în Parlamentul ucrainean. O slăbiciune semnalată de cotidianul Ukrainska Pravda: „Pentru a începe, Poroşenko nu dispune de propria echipă politică. El trebuie să se sprijine pe alianţe de circumstanţă, în special cu reprezentanţii fostei puteri, care l-ar putea manipula… Pe de altă parte, el întreţine relaţii politice cu Vitali Kliciko, care în realitate este influenţat de Dmitri Firtaş, oligarhul în prezent căutat de justiţia internaţională. Chiar dacă Poroşenko nu are nici o obligaţie faţă de Firtaş, relaţiile lui Kliciko cu grupul RossUkrEnergo (deţinut 50% de gigantul rus gazier, Gazprom) vor influenţa inevitabil comportamentul politic al învingătorului prezidenţialelor când va trebui să atribuie funcţii în cadrul noului său guvern.
Analiştii arată că nu se cunoaşte cum magnatul poate întoarce ţara spre Vest atâta vreme cât Rusia, principala piaţă a Ucrainei şi furnizorul de energie vitală, pare decisă să îşi menţină dominaţia asupra acestei ex-republici sovietice. Nu este evident nici cum va rezolva insurecţia din estul industrial, având în vedere slăbiciunea forţelor armatei ucrainene şi ameninţarea unei intervenţii militare ruse. Declarând că prima sa deplasare va fi în Dombas, Poroşenko a precizat că este gata să negocieze cu toată lumea şi să ofere autonomie regională, statut oficial limbii ruse în est şi puteri bugetare dorite de aceste regiuni. Poroşenko poate fi sigur de susţinerea UE şi a SUA. Preşedintele Barack Obama a salutat alegerile ca o etapă spre reinstaurarea autorităţii ucrainene.
Semnalele Moscovei
Rusia a trimis semnale de conciliere în direcţia Kievului după alegerile prezidenţiale din Ucraina şi ministrul de Externe, Serghei Lavrov, anunţa luni că guvernul rus doreşte să discute cu noua conducere de la Kiev. „Suntem pregătiţi să purtăm un dialog cu Petro Poroşenko şi cu reprezentanţii ucraineni. Nu avem nevoie de intermediari.” Dar Lavrov nu a declarat nici un moment că Moscova recunoaşte legitimitatea noului preşedinte ales. „Aşa cum a declarat preşedintele Putin, vom respecta alegerea poporului ucrainean.” Putin asigura astfel săptămâna trecută că Moscova va respecta alegerea ucrainenilor, dar s-a abţinut să se exprime directa asupra legitimităţii scrutinului.
Ceea ce gândeşte Putin despre Poroşenko rămâne incert. În sens pozitiv, Poroşenko are anumite atribute ce par bune pentru Piaţa Roşie. Are relaţii cu întreprinderi ale elitei ruse unde a investit masiv. Este cunoscut pentru pelerinajele sale la mânăstiri ortodoxe ruseşti, iar fiul său şi-a întâlnit soţia când a studiat dreptul la Sankt-Petersburg, oraşul natal al lui Putin. Este sigur că Moscova nu îl va cataloga drept simpatizant „nazist”, principala acuzaţie adusă unor politicieni de la Kiev. Conducerea ucraineană este conştientă că trebuie să inaugureze un dialog direct cu Kremlinul, Rusia fiind un vecin prea mare pentru a fi ignorat şi, în plus, există raţiuni economice solide. Analiştii arată că Putin pare pregătit să stranguleze lent Ucraina în loc să o vadă ca pe o ameninţare crescândă. Raporturile lui Poroşenko cu Putin par a fi benefice unui dialog – ambii sunt pasionaţi de judo, dar, aşa cum observa ironic un politician occidental, „probabil că asta va ajuta, dar consider că sunt din categorii diferite de greutate”.
