Două cărţi explozive au provocat scandal la Vatican chiar înainte de apariţie, dezvăluind culisele finanţelor Sfântului Scaun şi războiul contra reformelor.
Escrocherii, privilegii exorbitante, ameninţări, deturnări de fonduri, toate sunt dezvăluite în „Via Crucis” (Drumul Crucii) a lui Gianluigi Nuzzi şi în „Avariţia” semnată de Emiliano Fittipaldi.
Dincolo de scandalurile financiare şi de corupţia care afectează Vaticanul, cele două cărţi – „Via Crucis” şi „Avariţia” – aduc la lumina zilei reala dificultate a actualului Pontif de a gestiona puterea temporară şi de a reforma Biserica Catolică. Apare din ce în ce mai clar că administraţia Vaticanului, Curia romană, nu îl urmează pe Papă, că ierarhiile ecleziastice nu ezită să îşi exprime, în mod clar sau subtil, dezacordul faţă de modul în care procedează fostul episcop de Buenos Aires în ce priveşte strategia sa de reforme.
Avertisment mafiot
Referindu-se la pontificatul Papei Francisc, ziaristul italian Gianluigi Nuzzi, cunoscut pentru divulgarea în 2012 a documentelor furate de la Vatican, celebra afacere VatiLeaks, a scris această nouă carte intitulată „Via Crucis” (Drumul Crucii) lansată pe 4 noiembrie, în care detaliază derivele financiare ale Sfântului Scaun şi, referindu-se la reformele întreprinse de Suveranul Pontif, subliniază că „Succesul ambiţioasei sale misiuni nu este asigurat. Prea multe interese sunt în joc, atât în interiorul, cât şi în exteriorul Vaticanului”.
„Via Crucis” prezintă un Stat în derivă, agitat de o violentă confruntare între papă, ajutat de o mică echipă de ecleziaşti şi de laici, şi o administraţie vaticană care îşi apără cu gelozie prerogativele, bazate pe mici secrete şi mari privilegii. Chiar înainte de apariţie, cartea a plonjat Vaticanul în scandal şi a provocat arestarea unui prelat spaniol, Lucio Balda şi a unei laice italiene, Francesca Chouaqui, ambii membri ai COSEA, o comisie înfiinţată în 2013 pentru efectuarea auditelor finanţelor papale şi dizolvată după încheierea misiunii. Şi unul şi celălalt sunt suspectaţi că au lăsat să se scurgă documente confidenţiale, aceleaşi care au furnizat materialul cărţii.
În realitate, este istoria unui jaf senzaţional care a avut loc în decembrie 2014 în birourile Congregaţiilor de unde au fost furate arhivele cu fişiere şi documente secrete ale COSEA. După câteva săptămâni, o scrisoare care făcea parte din aceste arhive a fost trimisă anonim la Vatican. O scrisoare adresată la vremea ei de bancherul Michele Sindona unui prelat. Bancherul Cosei Nostra care făcea afaceri cu Sfântul Scaun, a fost asasinat cu o cafea cu cianură, în 1986. Scrisoarea menţionată este un avertisment în cel mai pur stil mafiot care a pus serviciile Papei Francisc în „alertă roşie”.
Corriere dela Sera sublinia că a fost un mesaj clar adresat „celor care aduc schimbări” iar furtul, despre care nu s-a ştiut până acum, a transmis ceva de genul „ştim unde ţineţi registrele şi putem face orice, când şi cum vrem”.
„Corbii“ contra Papei
În Drumul Crucii, Nuzzi descrie un cuib de aviditate, clanuri şi o proastă gestiune la Vatican a organului său administrativ, numit Curia. Poate cel mai important, cartea Drumul Crucii a lui Nuzzi şi „Avariţia”, a lui Emiliano Fittipaldi, descriu forţele desfăşurate contra Papei care încearcă liberalizarea aspectelor Bisericii şi revizuirea a ceea ce este descris ca un furnicar financiar ale cărui interese deprinse în interiorul Vaticanului au rezistat tentativelor anterioare de „curăţare”.
Aflăm despre deficitul de 800 milioane de euro din Fondul de pensii, existând riscul falimentului acestuia care asigură astăzi pensiile a circa 1.200 pensionaţi, despre avantaje luxoase, corupţie şi incompetenţă. Bazându-se pe documente secrete, Nuzzi descrie scandalurile care ating în special „ministerul” care se ocupă cu canonizările şi beatificările.
Pentru deschiderea fiecărui dosar – şi sunt cîteva sute pe an – se cer sume ce pot atinge 50.000 euro. Unde merg banii? Această întrebare a fost pusă Congregaţiei sfinţilor de către comisia înfiinţată de Francisc, dar a rămas fără răspuns.
De asemenea, un inventar-surpriză în supermarketul unde Vaticanul vinde veştminte, produse de frumuseţe, ţigarete, alcool şi alimente, aparate electrice şi material electronic a permis descoperirea absenţei nejustificate din stocuri a 1,5 milioane de mărfuri. Fie fuseseră facturate dar nu şi livrate, fie fuseseră furate!
„Negustorii din Templu“
Pentru a deschide un dosar, unii postulatori – persoane însărcinate să ancheteze cauza – cer sume ce pot ajunge la 40.000 euro. O altă mare afacere o reprezintă „Dinarul Sfântului Petru”, ofranda credincioşilor catolici pentru ajutarea Papei în acţiunile sale de caritate.
Cel puţin până în 2012, Dinarul Sfântului Petru, gestionat de secretarul de stat, a fost utilizat pentru acoperirea deficitelor Curiei romane. Acum trei ani, peste 29 milioane euro (58% din ofrande) au fost utilizaţi pentru umplerea seifurilor diferitelor servicii ale Vaticanului.
Sunt celebre cheltuielile nebuneşti ale cardinalului Tarcisio Bertone, ex-secretar de stat demis în 2014 de Francisc, care a reuşit să treacă sumele pentru lucrările la noul său domiciliu în contul Fundaţiei Copilul Isus. O modestă sumă de 200.000 euro care ar fi trebuit să fie destinată în principiu copiilor bolnavi.
La aceste deturnări se adaugă grave incompetenţe şi este imposibilă efectuarea unui inventar complet şi fiabil al proprietăţilor imobiliare ale Vaticanului, foarte importante în Roma, dar şi în Franţa, Marea Britanie şi Elveţia. În valoare reală de 2,7 miliarde euro, ele sunt declarate de şapte ori mai puţin. Din cele 5.050 apartamente, birouri, magazine şi terenuri din Roma, pentru jumătate nu se menţionează nici măcar suprafeţele.
Fără a uita conturile IOR (Institutul operelor religioase), banca monsigniorilor, gestionată atât de dezinvolt încât autorizează toate operaţiunile de reciclare posibile şi inimaginabile. În această bancă, papi decedaţi de multă vreme au în continuare conturi deschise.
