La Washington, pentru oficiali guvernamentali și analiști politici deopotrivă, expresia „noul Război Rece“ este foarte aproape de tabu.
Unii o resping drept o exagerare est-europeană, alții drept un concept periculos care ar putea duce la o nouă confruntare globală, într-un moment în care „cooperarea“ pare să fie cuvântul de ordine al politicii americane în aceste zile, în care Administrația Obama încearcă să facă tot ceea ce îi stă în puteri să evite un conflict deschis cu Rusia lui Vladimir Putin.
Din păcate pentru Washington, Putin se mișcă mult mai repede.
În ultimele luni, rușii au comasat sub ochii neputincioși ai americanilor echipamente de luptă și trupe la baza aeriană de la Latakia, în fieful președintelui Bashar al-Assad, motivul declarat oficial fiind acela că formează o coaliție care să lupte împotriva grupului terorist Statul Islamic (ISIS).
În manieră perfect rusească, în același timp, serviciile secrete rusești (FSB) alimentează de ani buni ISIS cu jihadiști proveniți mai ales din Cecenia și Daghestan. Duminică, armata irakiană, care, în principiu, ar trebui să își coordoneze pozițiile cu cei 3.500 de „consilieri” americani aflați la Bagdad, a luat Washingtonul prin surprindere când a anunțat un acord de a împărtăși informațiile despre ISIS cu Rusia, Iranul și Siria lui al-Assad.
Pentru fostul șef al serviciilor de informații estone, Eerik-Niiles Kross, acțiunile Rusiei în Ucraina și Siria sunt legate între ele și au același scop: să provoace un nou Război Rece între Rusia și Statele Unite care să consacre Rusia drept „partenerul indispensabil” pentru rezolvarea crizelor globale. Dacă planul lui Putin va reuși, România se va afla în prima linie a acestei noi confruntări.
Asul irakian
Când Putin a urcat aseară la tribuna Adunării Generale a ONU, avea în buzunar ceea ce americanii nu aveau. Acordul guvernelor sirian, rus, iranian și irakian de a împărtăși informații cu privire la amenințările teroriste din partea Statului Islamic.
Cel puțin din punctul de vedere formal al dreptului internațional, Putin are acoperirea legală, chiar dacă subțire, să formeze o coaliție anti-ISIS împreună cu guvernele șiite din regiune și tocmai pentru că are această acoperire și-a permis să atace preventiv caracterul „ilegal” al campaniei americane în Siria, chiar înaintea întâlnirii prevăzute pentru ieri cu președintele Barack Obama.
O astfel de alianță reprezintă o sfidare directă la adresa americanilor, care, potrivit New York Times, au fost surprinși de anunțul armatei irakiene, mai ales că noua structură își va avea sediul la Bagdad. Cu alte cuvinte, militarii și spionii ruși se vor instala în capitala irakiană chiar sub nasul americanilor, care nu vor putea face nimic în legătură cu asta.
Semnele unei apropieri între Rusia, Iran, Siria lui Assad și Irak apăruseră încă de luna trecută, când guvernul irakian și-a deschis spațiul aerian pentru avioanele militare rusești după ce Bulgaria îl închisese la insistențele americane, dar nimeni la Washington nu s-a așteptat ca Putin să se miște atât de repede. Cert este că, oricât de îndoielnică și imorală, această legitimare a prezenței militare rusești îi permite lui Putin să îl împingă pe Obama în defensivă.
„Culoarul verde“ sau cum a alimentat FSB-ul rusesc ISIS
Culmea cinismului rusesc este că anunțul armatei irakiene citează „preocuparea crescândă a Rusiei privind faptul că mii de teroriști ruși comit acte criminale în cadrul ISIS”.
Cu siguranță, există mii de jihadiști proveniți din Rusia și din fostele republici sovietice care luptă în cadrul Statului Islamic. Au înființat chiar propria unitate de luptători proveniți din fosta URSS, numită Jaish al-Muhadzhrin Val-Ansar. Singurul amănunt pe care rușii îl trec sub tăcere este că ei înșiși, mai exact FSB i-a trimis pe cei mai mulți acolo.
Elena Milașina, jurnalistă la celebra și mult încercata publicație Novaya Gazeta, a publicat la sfârșitul lunii iulie un material în care documentează tocmai acest lucru. Milașina a devenit celebră după ce a publicat un reportaj despre un șef de poliție cecen care a luat ostatic un sat întreg pentru că vroia
să-și ia drept a doua soție o minoră din satul respectiv. Problema era că respectivul polițist era unul din oamenii de încredere ai președintelui-mafiot al Ceceniei, Ramzan Kadîrov. În scurt timp, în publicația oficială a guvernului cecen a apărut un articol care își exprima „convingerea” că Milașina va sfârși exact precum fosta ei colegă de gazetă, Anna Politkovskaia: asasinată. Milașina a fost nevoită să părăsească Cecenia.
Milașina a făcut ceea ce puțini jurnaliști pot face. A mers în satele din munții Caucazului de Nord, în Cecenia și Daghestan, unde se găsesc satele de unde sunt recrutați luptătorii jihadiști. Sunt comunități care practică o formă radicală de islam, de unde au fost recrutați majoritatea combatanților care au luptat în aceste două republici împotriva forțelor ruse și care, în virtutea acestui trecut, păreau cele mai potrivite să furnizeze grosul jihadiștilor proveniți din Rusia.
Din mărturiile strânse, jurnalista a descoperit că FSB-ul nu numai că a tolerat exodul de combatanți în Siria și Irak, dar l-a încurajat și uneori chiar l-a forțat. Astfel, un lider local a declarat că, după ce o familie a distrus pașaportul fiului lor care voia să plece în Siria, a contactat FSB și, în trei zile, tânărul avea un pașaport nou-nouț. Un fost combatant în Cecenia a fost arestat și, după ce a fost ținut câteva zile în arest, a fost pus în fața unei alegeri imposibile: ori plătește o amendă uriașă, ori pleacă în Siria.
Altora li s-a spus pe șleau că, dacă vor să trăiască, nu o pot face în Rusia. Singura lor șansă este Siria sau Irak. Și astfel, în vreme ce milioane de sirieni porneau în exod spre țările vecine și spre Europa, un mini-exod în sens invers pornea din Rusia, mii de ruși, unii dintre ei familii cu copii, plecau în Siria, țară răvășită de război și violență.
Și mai interesant este că, potrivit Milașinei, exportul de jihadiști nord-caucazieni în Siria și Irak sub patronajul FSB a început încă din 2011 și că în această perioadă serviciile secrete rusești au creat un așa-numit „culoar verde”, o cale de trecere sigură dinspre Rusia spre zonele de conflict care, desigur, nu putea fi stabilită fără complicitatea iranienilor și irakienilor.
Eerik-Niiles Kross susține, într-un articol scris pentru Politico Magazine, că luptătorii proveniți din Rusia s-au aflat în prima linie a frontului de vest deschis de ISIS în Siria, în vreme ce pe frontul de est, în Irak, principalii comandanți ISIS erau foști militari sunniți antrenați în Rusia pe vremea lui Saddam Hussein.
Rușii au alimentat ambele tabere în Siria
Astfel, deși nu putem vorbi chiar despre „omuleții verzi” din Crimeea, Rusia pare să fi alimentat ambele tabere în războiul din Siria: ISIS – prin furnizarea de jihadiști care au fost alungați din Rusia sub amenințarea că dacă se întorc îi paște moartea; tabăra „anti-teroristă” – prin înarmarea regimului Bashar al Assad, principalul responsabil de declanșarea violențelor și masacrarea populației civile, inclusiv cu arme chimice.
Dacă acum câțiva ani Rusia avea o bază navală ce se degrada rapid în portul Tartus, singura prezență militară rusă semnificativă în Mediterana, acum are, în plus, o bază aeriană nou-nouță la Latakia, în plin teritoriu alawit (minoritatea religioasă din care face parte al-Assad, nerecunoscută de sunniți și asimilată drept legitimă de șiiți), pe care a staționat tancuri, avioane de luptă, piese de artilerie și forțe terestre.
Este posibil ca, în lupta contra ISIS, rușii să lupte împotriva rușilor la un moment dat, dar pentru planurile lui Putin acesta este un inconvenient minor. Dar care sunt planurile lui Putin?
Un nou Vietnam?
Potrivit New York Times, care citează surse din serviciile secrete americane, în ultima săptămână au fost observate mai multe drone rusești care zburau mult la vest de teritoriul controlat de ISIS, mai exact în zonele controlate de rebelii anti-Assad și anti-ISIS susținuți de americani. Aceste zboruri de recunoaștere repetate au îngrijorat CIA, care se teme că ținta principală a rușilor sunt grupările pro-occidentale anti-Assad, nu ISIS. Dacă este așa, atunci o asemenea ofensivă i-ar aduce pe americani și pe ruși periculos de aproape de o confruntare directă. Eerik-Niiles Kross vorbește de posibilitatea izbucnirii unui război similiar cu cel din Vietnam.
Cum americanii refuză în continuare să desfășoare forțe terestre, confruntarea s-ar putea duce prin „intermediari”. Problema este că, în vreme ce rușii și-au găsit propriii intermediari – guvernele șiite iranian și irakian, plus Hezbollah-ul libanez –, americanii au mari probleme în a-i găsi pe ai lor. Dacă ar putea găsi sunniți dispuși să lupte împotriva lui Assad, nu-i găsește pe aceea dispuși să lupte împotriva ISIS și invers.
De aceea, „programul” de creare a unor forțe rebele „acceptabile” pentru Occident a eșuat lamentabil, iar Pentagonul a fost nevoit să anunțe cu câteva zile în urmă revizuirea lui radicală. Până când va avea loc această revizuire și americanii vor reuși să creeze o forță credibilă în Siria, rușii vor fi fost însă departe și americanii ar putea fi nevoiți să trimită trupe. Ceea ce, orice nume i-am da, înseamnă, în esență, un singur lucru: un nou Război Rece.
„Atât în Ucraina, cât și în Siria, Rusia a creat haos pentru a deveni centrul tuturor opțiunilor politice ale Statelor Unite, atât în Europa cât și în Orientul Mijlociu (…), scrie Eerik-Niiles Kross. În lipsa unui leadership american real în politica externă, Kremlinul a avut succes în manipularea a ceea ce ei cred că este un președinte nehotărât și dezinteresat pentru a-l forța să cedeze cererilor sale (…). Este ceea ce și-a dorit Putin încă de la războiul din Georgia din 2008 – să forțeze Statele Unite să facă un pas înapoi și să extindă în acest fel puterea Rusiei”.
Concluzia fostului șef al spionilor estoni este că „Rusia nu are nevoie să pună la încercare articolul 5 al Tratatului NATO de apărare colectivă, dacă poate neutraliza Statele Unite în alt fel. Acesta (războiul din Siria – n.n) va avea așadar un impact asupra rezultatului conflictului din Ucraina și asupra situației de la frontiera de est a Europei, punând națiunile baltice din prima linie și mai mult în pericol și influențând în mod determinant viitorul NATO”.
Alături de țările baltice, România și Polonia se află, de asemenea, în prima linie a frontului în acest nou război rece creat în laboratoarele Kremlinului. Deocamdată, românii au fost feriți de valurile de refugiați veniți din Orientul Mijlociu și par să creadă că acest conflict este departe de ei și nu îi privește. Dar, deja, cancelarul Angela Merkel a declarat că o soluție la criza refugiaților și la criza siriană trebuie să includă Rusia.
Or, asta ne privește, pentru că orice extindere a puterii și influenței ruse în regiune reprezintă o amenințare la adresa României, nu pentru că noi gândim în termenii „învechiți” de sumă zero ai Războiului Rece, ci pentru că rușii o fac.
