Prin atentatele perpetuate la Saint-Etienne-du-Rouvray, Nisa sau Paris, Statul Islamic își pune în practică distrugerea „zonei gri”, dislocarea societăţilor cosmopolite unde trăiesc în liniște musulmani și non-musulmani.
La mai puţin de 15 zile după carnagiul din Nisa, Franţa se regăsește din nou în stare de șoc după ce doi jihadiști au tăiat gâtul unui preot în biserica sa din Saint-Etienne-du-Rouvray. Este primul atac asupra unui loc de cult în Europa revendicat de organizaţia Statul Islamic, influenţa simbolică a acestui atentat amplificând și mai mult unda de șoc. Dacă cei doi teroriști francezi nu au menţionat niciodată preoţii în discursurile lor, prin atacarea bisericii din Saint-Etienne-du-Rouvray la ora Liturghiei ei au ales să atace un simbol în loc să comită o crimă în masă.
Adel Kermiche, 19 ani, a fost identificat ca unul din cei doi teroriști care au luat ostatici în biserica din Saint-Etienne-du-Rouvray, marţi, 26 iulie, și au tăiat gâtul preotului Hamel. De ce, după două tentative eșuate de a pleca în Siria pentru a se alătura combatanţilor jihadiști, el a fost pus în libertate la 18 martie, după zece luni de detenţie provizorie? În 2015 el a fost plasat în arest pentru „asociere cu răufăcători în relaţie cu o organizaţie teroristă” și făcea obiectul unui control judiciar. După un timp, a încercat din nou să ajungă în Siria. Prin Elveţia, el a reușit să ajungă în Turcia, unde a fost arestat.
La 22 mai a fost trimis în Franţa și este încarcerat. În faţa magistraţilor, asasinul preotului Hamel asigura că regretă tentativele de plecare și se prezenta ca „un musulman cu valori de bunăvoinţă, de compasiune”. Magistraţii l-au crezut și a fost eliberat și plasat la domiciliul părinţilor săi sub supraveghere cu brăţară electronică. Amicii declară că se radicalizase și în urmă cu două luni i-a declarat unuia dintre ei că „voi ataca o biserică”. Echipat cu brăţară electronică, el nu putea părăsi domiciliul familial decât o dimineaţă pe săptămână, între 8.30 și 12.30. Un interval de timp în care, marţi, 26 iulie, și-a pus ameninţarea în practică în biserica din Saint-Etienne-du-Rouvray.
În spatele ideii de a teroriza populaţiile și de a destabiliza statele lor prin atentatele din Franţa sau cele comise în Germania se află voinţa lovirii ţărilor care adăpostesc o mare proporţie de musulmani, scopul fiind fragilizarea acestor societăţi și distrugerea oricărei coexistenţe religioase. Şi să forţeze musulmanii din ţările occidentale să jure credinţă Statului Islamic.
Obsesia atacării bisericilor
După mai multe eșecuri, dorinţa jihadiștilor din Statul Islamic de a ataca bisericile în Franţa, ţară pe care o consideră „regatul crucii“, s-a îndeplinit marţi. Două atentate au fost dejucate în 2015 contra a două biserici: din Villejuif (Val-de-Marne) și basilica Sacre-Coeur din Paris, vizate de Sid Ahmed Ghlam, arestat în aprilie 2015. „Încearcă că găsești o biserică cu lume”, i-a scris atunci un comanditar pentru moment necunoscut. Nemulţumită de eradicarea prezenţei creștine în teritoriile pe care le controlează, organizaţia teroristă a prezentat mereu lupta contra Occidentului ca pe un război religios, dincolo de cel pe care îl duce contra Islamului șiit.
Intervenţia coaliţiei internaţionale în Siria și Irak este calificată drept „cruciadă” și acţiunile grupului jihadist sunt prezentate ca o contra-cruciadă, susceptibilă să ducă trupele califatului până la Roma. Este unul din „elementele de limbaj” milenar recurent în discursurile lui Abou Bakr Al-Baghdadi, autoproclamatul calif al SI, care a anunţat că unul din scopurile ultime ale organizaţiei sale este de a merge asupra Vaticanului pentru a „spulbera cruciaţii”.
Ţinte diferite
Este a cincea oară când SI revendică un atac pe teritoriul francez în mai puţin de 18 luni. Ţintele, toate extrem de simbolice, au fost de fiecare dată diferite – evrei, la 8 ianuarie 2015, cu atentatul de la Hyper Casher (Paris), a doua zi după atentatul contra Charlie Hebdo (revenbicat de Al Qaeda din peninsula arabică, Aqpa); tineri care sărbătoreau, în atentatul din 13 noiembrie trecut la Paris; poliţia, deci autoritatea, cu atentatele din Magnanville, la 13 iunie 2016, simbolul Republicii cu atentatul din Nisa la 14 iulie 2016; creștinii, cu atentatul de marţi contra bisericii din Saint-Etienne-du-Rouvray.
Atacul bisericii din localitatea din apropierea orașului Rouen și asasinarea preotului de 86 de ani în timpul luării de ostatici riscă să radicalizeze catolicii, estimează istoricii religiilor, putând exacerba tensiunile inter-comunitare. Ei precizează că teroriștii atacă atât Franţa laică, cât și Franţa catolică.
Un caz în care un preot a fost ucis în propria biserică s-a întâmplat în timpul războaielor religioase din secolul 16, dar niciodată recent în Franţa pentru un motiv religios. Au fost preoţi francezi uciși în Algeria, călugării din Tibehirine sau episcopul Oranului, Pierre Claverie (ucis în 1996), dar s-a întâmplat în afara teritoriului.
Creștinii, inamic prioritar
Creștinul nu a fost până acum considerat ca inamic prioritar în ideologia SI, dar o radicalizare foarte rapidă a determinat o conversiune. Statul Islamic divizează lumea în cinci categorii: „musulmani”, termen rezervat doar membrilor sectei jihadiste, „apostaţi”, adică restul sunniţilor, „ereticii”, șiiţi și alte familii ale Islamului, și „evreii și cruciaţii”.
În teorie, creștinul are dreptul să trăiască în teritoriile controlate de SI cu condiţia să plătească un impozit – jizia. Dacă nu o face, are trei opţiuni – convertirea, fuga sau moartea. Un discurs referitor la creștinii din Orientul Mijlociu nu pentru Occident. În logica jihadistă, creștinii occidentali sunt asociaţi cruciaţilor și politicilor imperialiste faţă de Orient. Creștinul, pentru că luptă pe pământul Islamului (Siria și Irak), devine un dușman prioritar.
În revista SI, „Dabiq”, un document citat după atentatele din Paris, explică cum trebuie atacată „zona gri”, tona clar-obscură unde se situează majoritatea musulmanilor, între bine și rău, între califat și necredincioși. Obiectivul este divizarea lumii între „cruciaţi” și „musulmani“, să facă imposibilă orice coexistenţă.
Documentul reamintește că acesta a fost obiectivul lui Bin Laden la 11 septembrie 2001, când a distrus World Trade Center, centru financiar, dar și simbol al New Yorkului, oraș cosmopolit prin excelenţă.
Intervenţia coaliţiei internaţionale în Siria și Irak este calificată de Statul Islamic drept o „cruciadă” și acţiunile grupului jihadist sunt prezentate ca o contra-cruciadă, susceptibilă să ducă trupele califatului până la Roma.
