Consiliul de administraţie al EDF, apoi cel al Areva au trecut ieri la o etapă importantă în reorganizarea filierei nucleare franceze, după luni de negocieri. În culise, uriaşe operaţiuni de corupţie.
Pentru Areva, în pofida menţinerii omerta (legea tăcerii), a venit ora adevărului, cea a unui scandal de stat care riscă să fie unul dintre cele mai zgomotoase din istoria ţării. Gigantul nuclear a anunţat în martie o pierdere uriaşă pentru 2014, în jur de 4,9 miliarde euro. Deficit astronomic ce s-a adăugat altor 2,4 miliarde euro pierdute în 2011. Situaţia financiară a plasat în stare de faliment virtual grupul nuclear deţinut majoritar de stat (80%) şi considerat de interes strategic şi vital pentru Franţa, grup care are 45.000 angajaţi, din care 29.000 în ţară.
„Dulapurile Areva sunt pline de cadavre”, iar numele lor sunt Uramin, East Asia Minerals, Forte-Energy, Sumnit Resources, West Australian Metals… Potrivit documentelor alcătuite de experţi financiari, aceste operaţiuni de achiziţii de mine au „plombat” compania şi istoria lor este cea a căderii în Infern pentru Areva, altădată podoaba tehnologiei şi inventivităţii franceze, la vremea când Franţa visa la o nouă vârstă de aur a domeniului nuclear mondial. Era înaintea catastrofei de la Fukushima, în Japonia, din martie 2011, care a închis această epocă.
Un scenariu catastrofal se desenează în toate aceste opera-ţiuni – sute de milioane, chiar miliarde au dispărut complet, în realitate societăţile achiziţionate în Africa, America de Sud şi Canada neavând nici un activ de valorificat. Sunt suspectate operaţiuni de corupţie şi întrebarea care domină este cea privind adevăratul scop al acestor achiziţii. Printre altele, a fost avansată ipoteza finanţării ilegale a unei imense operaţiuni de corupţie în Africa de Sud, unde Areva viza un contract nuclear istoric.
Salvarea Areva TA
Pentru salvarea grupului, statul francez s-a oprit la scenariul naţionalizării. Pentru ministrul Apărării, Jean-Yves Le Drian trebuie salvat „soldatul” Areva TA. O idee care s-a născut acum doi ani dar care s-a accelerat în ultimele luni, dezmembrarea Areva fiind anunţată în iulie. Ministerul Apărării a restrâns relaţiile cu Areva TA, o întreprindere-cheie pentru suveranitatea franceză, nici mai mult, nici mai puţin (propulsia nucleară pentru submarinele şi portavionul Charles-de-Gaulle).
Grupurile de lucru au studiat toate scenariile şi în final s-a decis „naţionalizarea” Areva TA, prevăzută în 2016. Statul, care controlează această întreprindere, va cumpăra de la Areva 51% din acţiuni, DCNS va prelua 20% (în loc de 6,7 în prezent) şi CEA alte 20 procente, iar EDF rămâne la 10% sau coboară la 9%. Printre altele s-a decis ca să nu se împartă Areva TA între activităţile de apărare (200 milioane euro cifră de afaceri) şi de cercetare (150 milioane euro).
Operaţiunea Uramin
În 2007, Areva a achiziţionat compania Uramin, deţinută de consorţiumul uraniului din Africa Centrală, Namibia şi Africa de Sud. Suma de achiziţie a fost de 2,5 miliarde dolari. Numai căminele africane Uramin nu dispuneau de uraniul pretins de vânzători, dar liderii grupului nucle Areva au ignorat toate avertismentele experţilor. Pentru anchetatori, Uramin este un fiasco industrial anunţat, cu uriaşe operaţiuni de corupţie pe patru continente şi minciuni publice privind conturile societăţii.
Din plecare, experţii Areva au fost înlăturaţi, după cum a mărturisit unul din foştii ei geologi, sub pretextul că procesul de achiziţie era deja angajat. Când Agenţia Participațiilor Statului a fost chemată să dea unda verde a guvernului, directorul Areva i-a furnizat un document intern din care extrăsese elementele cele mai defavorabile ale operaţiunii. Cum a putut Areva să piardă 3 miliarde de euro în cumpărarea unei companii miniere cu active ne-exploatabile şi în studii complementare pentru justificarea acestei achiziţii catastrofale? După atâţia ani de la comiterea faptelor, misterul rămâne întreg. Primii care au dat alarma în sânul grupului au fost geologii. Ei cunoşteau zăcămintele de uraniu din toată lumea şi s-au îngrijorat când au auzit vorbindu-se de o eventuală cumpărare a Uramin. Dar, aşa cum am amintit, ei au fost înlăturaţi şi afacerea dezastruoasă şi-a urmat cursul.
Cine răspunde?
Anne Laurvergeon, preşedinte al grupului până în iunie 2011, a motivat achiziţia prin contextul anului 2007, când cursurile uraniului erau explozive. Ancheta asupra operaţiunii Uramin pune în lumină mai multe anomalii, în special prezenţa recurentă a personajelor tulburi ca Stephen Dattels, omul care a creat Uramin şi care este beneficiarul principal al operaţiunii. Franţa a reaşezat toate piesele puzzle-ului, a dezvăluit toate feţele necunoscute implicate în scandal, a prezentat elementele dosarului.
Afacerea trece prin China, Africa de Sud, Canada şi Africa. Suspiciuni grele apasă asupra unor personalităţi din Franţa şi din străinătate. În cartea sa „Radioactif”, Vincent Crouzet dezvăluie culisele afacerii Areva/Uramin, construită pentru distribuirea sumelor importante de bani pentru înalte personalităţi, atât africane cât şi franceze.
