Alianţa europeană pentru drepturile omului în Coreea de Nord (EAHRNK) dezvăluie politica Phenianului de „sclavie patronată de stat”, un exemplu inedit al sistemului muncii forţate organizat de stat.
Studii şi statistici relevă că statul nord-coreean a încasat în jur de 15 milioane euro pe an, bani proveniți din Polonia în ultimii ani în urma muncii nord-coreenilor trimişi să lucreze în străinătate. Fără salarii, fără documente şi condiţii dure de muncă, soarta lor în Polonia a fost dezvăluită de un recent raport asupra „muncii forţate a rezidenţilor nord-coreeni în Europa – cazul polonez”. Salariile lor sunt confiscate de statul nord-coreean şi folosite la cumpărarea de bunuri de lux pentru regim şi la finanţarea boomului construcţiilor la Phenian. Pentru a-şi infiltra muncitorii în Polonia, regimul de la Phenian s-a asociat cu firme poloneze neinteresate de provenienţa mâinii de lucru, dar interesate de menţinerea pe piaţă. Societăţile astfel constituite au folosit fie angajatori direcţi, fie intermediari pentru plasarea acestor muncitori în alte întreprinderi. Coreea de Nord şi-a zăvorât frontierele, dar nimic nu împiedică nord-coreenii să aibă o viză de lucru. Odată ajunşi la post, ei nu capătă decât o fracţiune din salariu, între 0% şi 30%, restul fiind trimis direct în casele de bani ale Phenianului.
În Polonia, nord-coreeni sunt angajaţi pe şantierele navale, şantierele de construcţii şi în ferme. În Malta sunt folosiţi în firme de divertisment şi în fabrici de confecţii. Ei mai lucrează şi în alte ţări din Europa – Germania, Italia, Austria şi Olanda. Rusia este principala beneficiară a mâinii de lucru nord-coreene cu circa 20.000-25.000 de muncitori. Există alţi 15.000 de muncitori în Orientul Mijlociu şi acelaşi număr în Asia de Sud-Est. China şi Africa au fiecare câte 8.000. În China, numeroși nord-coreeni sunt siliţi la ore de muncă extenuantă în ateliere clandestine, unde sunt supravegheaţi de gărzi de securitate. În Orientul Mijlociu muncesc pe şantiere în temperaturi sufocante şi potenţial mortale. Este cunoscut cazul Qatarului. Malaysia este şi ea sub focul criticilor pentru tratamentul nord-coreenilor care muncesc în minele din această ţară.
Salariile, sechestrate
Milioanele de euro obţinute din Polonia nu sunt vărsate direct autorităţilor de la Phenian, ci printr-un sistem dubios care seamănă a „sclavagism de stat”. Suma corespunde salariilor plătite muncitorilor nord-coreeni, angajaţi în condiţii apropiate sclaviei, trimişi de Phenian pentru a aduce devize.Practica, utilizată din anii 1980 pentru susţinerea umplerii seifurilor conducerii comuniste de la Phenian, a fost accelerată sub Kim Jong-un, care a preluat puterea după decesul tatălui său, Kim Jong-Il, în 2011.
Până în 2012, el a preconizat trimiterea a 65.000 muncitori nord-coreeni în lumea întreagă, adesea în condiţii teribile. De atunci numărul a crescut la circa 100.000, potrivit New York Times, care citează militanţi pentru drepturile omului în Coreea de Nord. Ahn Myeoung-chul, la conducerea NK Watch, un grup cu baza la Seul, a declarat că Phenianul „exploatează munca lor şi salariile pentru a umple seifurile private ale lui Kim Jong-un”.
Salariile acestor muncitori nord-coreeni, plătiţi în valută, furnizează un flux de venituri considerat esenţial menţinerii lui Kim Jong-un la putere. Obţinerea acestor devize a devenit de o „importanţă primordială” în 2012, după ce Kim Jong-un a preluat controlul unei ţări „fără stabilitate economică”, iar setea crescândă de bani a Phenianului a însemnat creşterea numărului de nord-coreeni expediaţi în străinătate pentru a munci în condiţii de sclavie.
