O reformă a Constituției din Franța, care a divizat majoritatea parlamentară, va fi analizată, vineri, de deputați, relatează AFP. Reforma,propusă de președintele Hollande, presupune înscrierea în Constituţie regimul stării de urgenţă şi ridicarea cetăţeniei franceze tuturor deţinătorilor cu dublă cetăţenie implicaţi în crime teroriste, conform Agerpres.
Cotitura în materie de securitate a şefului socialist al statului a atras la vremea respectivă aplauzele parlamentarilor de toate orientările şi o largă susţinere din partea opiniei publice.
După trei luni, proiectul de reformă 'Protecţia naţiunii' – care reia aceste două idei – intră în dezbaterea Adunării naţionale, dar adoptarea sa pare incertă.
Mai multe mii de persoane au defilat sâmbăta trecută la Paris şi în mai multe oraşe, manifestând împotriva reformei. O adunare similară este prevăzută să aibă loc şi vineri, în faţa sediului Adunării naţionale, în timpul examinării celor două amendamente.
Dezbaterea – cu un înalt grad de risc pentru un preşedinte a cărui credibilitate scade, potrivit sondajelor – este de fapt simbolică: starea de urgenţă este prevăzută deja în legislaţia franceză încă din 1955 (o lege în acest sens fiind votată în timpul războiului din Algeria) şi problema este doar de a-i conferi un cadru constituţional.
Susţinătorii ei insistă că dezbaterea are doar rolul de a încadra mai bine acest regim de excepţie, care autorizează consemnările la domiciliu, percheziţiile şi interzicerea adunărilor publice fără a necesita intervenţia unui judecător.
Detractorii săi consideră măsura cel puţin inutilă, dacă nu chiar periculoasă pentru că ar afecta libertăţile publice. Ei au primit miercuri sprijinul Consiliului Europei, conform căruia un astfel de regim ar putea duce la abuzuri din partea poliţiei şi ar contribui la stigmatizarea musulmanilor.
'A continua parcursul pe calea trasată până în prezent nu este de dorit' pentru că acesta 'ar agrava polarizarea societăţii şi ar slăbi statul de drept', a estimat comisarul pentru drepturile omului din organizaţia paneuropeană, Nils Muiznieks, într-un editorial publicat în ziarul Le Monde.
Discuţiile cele mai aprinse au loc, totuşi, cu privire la ridicarea cetăţeniei.
Şi aici, textul este mai mult simbolic: retragerea cetăţeniei franceze este deja posibilă în cazul unor persoane care au primit-o în urmă cu mai puţin de 15 ani dacă aceste persoane au fost condamnate între timp pentru terorism. Proiectul urmăreşte doar extinderea măsurii la persoanele cu dublă cetăţenie născute în Franţa, ceea ce nu ar trebui să afecteze un număr mare de persoane.
Dar 'aceasta ridică o problemă de fond asupra unui principiu fundamental care este dreptul teritoriului', apreciase încă din decembrie anul trecut Christiane Taubira, ministrul justiţiei la vremea respectivă. Ea a demisionat ulterior şi şi-a rezumat argumentele într-o carte-surpriză: 'Ce ar fi lumea dacă fiecare ţară şi-ar expulza cetăţenii prin naştere consideraţi indezirabili? Va trebui să ne imaginăm un teritoriu de colectare a deşeurilor unde ei ar fi regrupaţi?'
La fel ca ea, numeroase personalităţi de stânga, între care cunoscutul economist Thomas Piketty, s-au ridicat împotriva acestei măsuri, considerând-o populistă şi degradantă pentru cei circa 3,5 milioane de francezi cu dublă cetăţenie.
Pentru a încerca să atenueze criticile, guvernul francez a propus o nouă versiune a textului, eliminând orice referinţă la naţionalitate şi care atribuie unui judecător calitatea de a decide ridicarea cetăţeniei.
Dar numeroşi deputaţi de stânga şi-au exprimat în continuare nemulţumirea şi nici în cadrul opoziţiei de dreapta opiniile nu sunt unitare.
În concluzie, adoptarea textului se anunţă a fi dificilă întrucât modificarea Constituţiei implică necesitatea ca textul să fie aprobat în termeni identici de Adunarea naţională şi de Senat, înaintea votării lui cu majoritate de trei cincimi de către cele două camere reunite.
