Armata siriană, susţinută de aliaţi, cu Rusia în frunte, încercuieşte Alep. Opozanţii lui Assad sunt vizaţi de aviaţia rusă, mii de sirieni fugiţi din calea luptelor sunt blocaţi la frontiera turco-siriană.
În provincia Alep nu există picior de jihadist al Statului Islamic şi totuşi Moscova continuă asiduu să bombardeze Alep pentru a distruge forţele opozante regimului Assad. Aproape 40.000 de sirieni şi-au părăsit casele de la debutul săptămânii trecute, potrivit ONU. UE a cerut Turciei, sâmbătă 6 februarie, să-şi facă datoria, conform dreptului internaţional, de a adăposti miile de refugiaţi blocaţi la frontiera sa. Ankara a asigurat că Turcia va deschide punctele de trecere, dar după finalizarea pregătirilor – instalarea noilor tabere, dar mai ales organizarea controlului pasagerilor, cu percheziţii, dar şi amprentarea sistematică pentru securizarea acestor noi sosiţi. La Berlin, cancelarul german, Angela Merkel, a cerut o mai bună protecţie a frontierelor exterioare ale UE, pentru a menţine zona Schengen fără paşaport.
În timp ce Consiliul de Securitate al ONU a avut consultări, vineri 5 februarie, asupra Siriei, în aceeaşi zi, Moscova a respins criticile taberei occidentale, iar purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a subliniat că „Moscova va continua să îl susţină pe Baschar al-Assad „în lupta sa contra terorii“.
Forţele guvernamentale siriene şi cele ruse au intensificat,sâmbătă, atacurile contra zonelor deţinute de rebeli în oraşul sirian Alep şi au silit zeci de mii de persoane să fugă spre frontiera turcă pentru a căuta refugiu. Asaltul asupra Alep, unde echipe umanitare declară că este iminentă căderea oraşului în mâinile armatei siriene, a contribuit la torpilarea negocierilor pentru pacea în Siria din Geneva săptămâna trecută. Intervenţia masivă a Rusiei a înclinat balanţa războiului în favoarea preşedintelui Bashar al-Assad, anulând progresele făcute anul trecut de insurgenţi. Toate speranţele unei încetări a focului au fost alungate de ministrul de Externe al lui Assad, care a declarat că ar fi aproape imposibil să opreşti luptele atâta vreme cât rebelii pot traversa liber frontierele cu Turcia şi Iordania.
Interese
Un trio îngrijorător apasă asupra viitorului Siriei. Potrivit analiştilor, soarta Siriei nu mai este în mâinile regimului, nici ale opoziţiei şi în mod cert nici ale ONU, ci în mâinile a trei state care negociază pe sub masă – Rusia, Arabia Saudită şi SUA. Moscova apără interesele puterii siriene, Riad face la fel cu opoziţia, iar SUA se află între cele două. Alte ţări, ca Franţa, nu joacă decât pe margine sau vor reveni mai târziu ca figuranţi pe scenă.
Rusia nu visează decât la propriile interese care trec prin susţinerea „măcelarului din Damasc“. Arabia Saudită nu este interesată decât de contracararea Iranului cu orice preţ, în special pe solul sirian. În timp ce Barack Obama şi John Kerry au ca principală problemă ieşirea SUA din Orientul Mijlociu şi de a pivota diplomaţia americană spre Extremul Orient. Motive de a se pune capăt cât mai rapid dosarelor fierbinţi, ca cel sirian, cel al Statului islamic aşa cum a fost cel nuclear iranian, chiar cu riscul de a lăsa numeroase probleme în suspensie.
Turcia, în jocul Moscovei
Preluând controlul Alepului, cel mai mare oraş al Siriei înaintea războiului civil care a izbucnit acum cinci ani, va fi un enorm joc strategic pentru guvernul Assad într-un conflict care a ucis peste 250.000 de persoane în întreaga ţară şi a alungat 11 milioane din casele lor. Progresele armatei siriene şi a miliţiilor aliate, inclusiv combatanţii iranieni ameninţă încercuirea zonelor controlate de rebeli în oraş, cu o populaţie de 350.000 de persoane, în timp ce peste 1 milion trăiesc în zone controlate de guvern.
Mevlut Cavusoglu, ministrul de Externe al Turciei, unde se află deja peste 2,5 milioane de refugiaţi sirieni, a declarat că în prezent aproape 55.000 fug spre frontierele turce. 20.000 sunt blocaţi la postul de frontieră Bab Al-Salama, de partea siriană, în faţa postului turc Oncupinar, închis pentru moment. Alţi zeci de mii de fugari sunt pe şosele, încercând să scape de încercuirea Alepului, în curs.
Supusă unei ploi de rachete ruse, principala rută de aprovizionare a insurgenţilor sirieni din Turcia este tăiată, singura arteră de comunicaţie rămasă deschisă, cea care merge de la Reyhanli (Turcia) spre Siria prin postul de frontieră Bab Al-Awa. Pe aici pot trece încă armele, combatanţii, hrana şi medicamentele.
Spectator neputincios al fazei finale a planului declanşat în septembrie 2015 de către Rusia pentru a-l menţine la putere pe Bashar al-Assad, Turcia se află înlăturată de terenul sirian. Avansarea trupelor Damascului, care s-a redublat în intensitate graţie unei perdele de fum diplomatice declanşată de Rusia la Geneva este un inconvenient pentru preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, care a făcut din înlăturarea lui Assad un obiectiv al politicii sale externe.
Ruşii minează negocierile
Potrivit NATO, din punct de vedere diplomatic, aceste ofensive lansate luni contra fostei capitale economice a Siriei au fost cauza suspendării negocierilor de la Geneva, anunţată la 3 februarie. Mai precis, arată secretarul general al Alianţei, Jens Stoltenberg, loviturile aeriene ruse, care „vizează în principal grupurile opoziţiei în Sisia, minează eforturile pentru găsirea unei soluţii politice“ pentru conflictul sirian.
ONU a oprit, miercuri, tentativele sale de a duce negocieri de pace pentru Siria după ce armata, susţinută de aviaţia rusă, avansa contra forţelor insurgente la nord de Alep şi bloca ruta dinspre Turcia de aprovizionare a opoziţiei. Un responsabil al ONU a declarat că escalada rusă a fost principalul motiv al suspendării negocierilor de pace de la Geneva. Sute de familii au fugit în urma „unei frecvenţe fără precedent“ a loviturilor aeriene de la începutul săptămânii trecute.
Într-un comunicat, secretarul de stat american, John Kerry, a cerut guvernului sirian şi partizanilor săi să înceteze bombardamentele zonelor deţinute de opozanţi, în special Alep, şi să pună capăt asedierii civililor, conform unei rezoluţii a Consiliului de Securitate.
