Producătorii de armament încearcă să profite de o eventuală reînarmare a Europei de Nord, provocată de criza din Ucraina. Situația fostei republici societice ar putea, în opinia unor analişti, să determine restul continentului să-şi consolideze apărarea în faţa Rusiei, relatează AFP, preluată de Mediafax.
Suedia a fost prima ţară care a anunţat, în aprilie, o creştere a cheltuielilor militare în următorii zece ani, ca răspuns la ocuparea Crimeei de către Rusia.
Polonia, angajată deja într-un efort formidabil de modernizare a forţelor armate, a anunţat că devansează cu doi ani un plan de achiziţionare a 82 de avioane fără pilot de diverse tipuri, urmând să le primească pe primele încă din 2016. Presa a evocat, de asemenea, lansarea unei licitaţii pentru elicoptere de luptă, dar care nu a fost confirmată.
"Avem o disensiune, în Europa, între ţările din Nord şi ţările din Vest, care încearcă să spună că criza va trece", a declarat Jean-Pierre Maulny, adjunctul directorului Institutului pentru Relaţii Internaţionale şi Strategice.
Franţa, spre exemplu, care a vândut în 2011 două portelicoptere de tip Mistral Rusiei, preferă să aştepte primele livrări, în octombrie, înainte să pună contractul în discuţie, în pofida presiunilor tot mai mari exercitate de către Washington în acest sens.
"Pentru moment, (contractul) nu este pus în discuţie", a declarat duminică preşedintele francez François Hollande.
Ţările din Europa de Nord au altă experienţă a puternicului lor vecin rus.
Anul trecut, Suedia, Finlanda, statele baltice şi Polonia au cerut în zadar ca Europa să-şi reorienteze strategia în domeniul Securităţii şi Apărării teritoriului, în cursul pregătirii summitului european din decembrie, notează Maulny.
Aceste state erau îngrijorate de consolidarea capacităţilor militare ruseşti în zona arctică şi de numeroasele survoluri şi manevre aeriene ruseşti.
"Dar, dacă va avea loc vreodată o intervenţie rusească în estul Ucrainei, este probabil ca schimbarea care a avut loc în ţările din Nord să se extindă în restul Uniunii Europene (UE)", consideră el.
– Competiţie între industriaşi
Constrângerile de ordin bugetar reprezintă un obstacol în calea reînarmării, însă Maulny preconizează o "derogare", prin scoaterea cheltuielilor cu armamentul din contabilitatea deficitului statelor.
Michael Clarke, de la Royal United Services Institute, un centru britanic de reflecţie, apreciază că "puterile europene din cadrul NATO probabil că vor cheltui mai mult în domeniul Apărării, deoarece Ucraina nu este o criză trecătoare, ci constituie o cotitură: a avut loc o modificare a frontierelor prin forţă". Însă va exista un decalaj de unul-doi ani înainte ca deciziile cu privire la investiţii să se impună, în opinia sa.
Acest început al reînarmării alimentează competiţia între industriaşi americani şi europeni, bine plasaţi să răspundă crizei.
Suedia, spre exemplu, vrea ca Saab, constructorul naţional de armament, să producă şi mai multe avioane de vânătoare de tip Grippen, submarine – împreună cu o filială a grupului german Thyssen Krupp Marine Systems – şi rachete de croazieră germano-suedeze de tip Taurus.
În Polonia, porţile sunt larg deschise pentru producătorii americani.
"La o zi după intrarea ruşilor în Crimeea, americanii s-au repezit să facă propuneri atrăgătoare polonezilor", notează Maulny, evocând o vizită a secretarului Apărării Chuck Hagel.
Preşedintele-director general al grupului Lockheed Martin, Maryllin Hewson, a efectuat săptămâna trecută o vizită la Varşovia pentru discuţii despre apărarea antirachetă.
Grupul american Sikorsky concurează cu Airbus Helicopters şi grupul italian AgustaWestland pentru a furniza Poloniei elicoptere.
Însă, Varşovia, care i-a dezamăgit pe constructorii europeni în 2003 după ce a ales avionul de luptă american de tip F-16, a conchis, între timp, că o dependenţă exclusivă faţă de Washington nu este tocmai în interesul său, potrivit unor analişti de la IHS Jane's.
"Programul de reînarmare (pentru perioada) 2013-2022 prevede achiziţii de la un eşantion larg de furnizori – şi anume din Statele Unite, Europa şi Israel – cu cea mai mare participare posibilă din partea industriei locale, cu scopul de a asigura mai multă autonomie pe termen lung", se arată în studiul asupra pieţei întocmit de aceştia.
