11.5 C
București
vineri, 29 martie 2024
AcasăSpecialLanțul de comandă pentru un atac nuclear nu ține seama de sănătatea...

Lanțul de comandă pentru un atac nuclear nu ține seama de sănătatea mintală a lui Trump. Președintele SUA primește codurile nucleare | INFOGRAFIC

Unul dintre punctele forte ale discursului de campanie al democratei Hillary Clinton a fost pericolul existenței „butonului nuclear” la îndemâna zănatecului Donald Trump. „Vrem ca degetele lui să fie oriunde în apropierea butoanelor nucleare?”, întreba Hillary mulțimea. 

În ciuda trăsnăilor cu care își împodobea discursul, Trump a simțit pericolul generat de această temă și nu și-a permis să glumească. A repetat de nenumărate ori că va ordona un atac nuclear numai dacă nu există nicio altă opțiune. Are această asigurare verbală darul de a liniști spiritele, când președintele Rusiei, Vladimir Putin, duce o politică extrem de agresivă la adresa SUA, NATO și UE?

Și, mai mult decât atât, a declarat că susține un nou Război Rece. Iar din Războiul Rece anterior toată lumea își amintește, pentru că a fost larg mediatizată, „criza rachetelor cubaneze”, 13 zile din octombrie 1962, când SUA și Rusia au fost la „clipire” de un război nuclear. Iar acum, după moartea lui Fidel Castro, Vladimir Putin vrea, din nou, baze militare în Cuba.

Dați click pe infografic pentru a-l citi. 

Chiar dacă nu este vorba de vreun buton nuclear, ci de o valiză, într-un caz de criză nucleară timpul nu este suficient pentru a analiza „orice altă opțiune”.

Cel ce cară valiza este supus unor teste psihologice

Pete Metzger, unul dintre cei cinci ofițeri care au cărat, alternativ, valiza nucleară pentru președintele Ronald Reagan, a subliniat că timpul este extrem de scurt în realitate. „Trebuie să fii gata în orice moment, pentru că se întâmplă rapid, timpul de zbor al unei rachete nucleare inamice este extrem de scurt. Există posibi-litatea ca în cinci, șase minute, o rachetă nucleară să lovească Washington sau New York”, spune Metzger. Atașatul militar care poartă valiza este cu adevărat „umbra” preșe-dintelui, oriunde s-ar afla acesta, la Casa Albă, într-un convoi prezidențial, în Air Force One, acasă sau peste hotare. În prealabil, „atașatul nuclear” trece prin testări psihologice și controale psihiatrice foarte elaborate. În mod ciudat, președintele – nu! Ofițerii care comandă în unități atacul nuclear trebuie să lucreze în pereche, însă președintele n-are pereche când dă ordinul!

Nimeni nu garantează securitatea deciziei

Mai rămâne „securitatea deciziei” de a ordona un atac nuclear, președintele SUA fiind singurul care are auto-ritatea în această pri-vință. Nimeni nu poate anula decizia. Dacă președintele ordonă un atac nuclear, îl cheamă pe atașatul militar, des-chid valiza, lansează un semnal de alertă special către Statul Major al Forțelor Armate, analizează opțiunile de atac, câte rachete, de unde, către ce ținte. După care se identifică cu ajutorul „biscuitelui” din valiză, ia legătura cu Centrul de Coman-dă Militar Național, pentru că ordinul trebuie confirmat de către ministrul Apărării. La această conexiune se referă „butonul roșu” din legendă! Comandanții transmit imediat ordinul către unitățile respective. Dar dacă președintele SUA are o instabilitate psihică, indusă de vreun aparat sau doar gene-rată de imen-sul stres al momentelor premergătoare luării deciziei?

Cel care a pus problema sănătății mintale a președintelui a fost ofițerul Harold Hering, aflat la comanda uneia dintre bazele de unde se pot lansa rachetele nucleare. El a declarat că a înțeles procedura, dar cine îi ga-rantează că președintele a fost sănătos la minte când a ordonat atacul nuclear. În loc de promovarea pe care o aștepta, Hering a fost concediat. Pentru că, până în ziua de azi, procedura de atac nuclear se reduce la identificarea președintelui, nu la starea lui mintală.

Lui Kennedy i se părea „o nebunie”

Președintele John F. Kennedy a fost extrem de stresat în 1962, în timpul „crizei rachetelor cubaneze”, când s-a temut că un comandant sovietic de la Havana va iniția un atac nuclear fără aprobarea Moscovei. Racheta respectivă era doar „la o aruncătură de băț” de SUA. După ce a trecut criza, Kennedy s-a arătat oripilat de „nebunia ca doi oameni, de pe poziții adverse, să poată decide sfârșitul ci-vilizației”. I s-a părut inadmisibil ca un om să decidă ștergerea de pe suprafața pământului a capitalelor inamicilor tradiționali ai SUA: Moscova, Pyongyang și Beijing. J.F.K. a cerut cu insistență să se găsească alternative la această doctrină, numită MAD (mutually assured destruction).

Donald Trump deja a făcut probleme. A anunțat că nu va sta la Casa Albă în permanență și a suspendat achiziționarea unui avion nou Air Force One, destabilizând întregul aparat de securitate nucleară „preșe-dinte-atașat militar”. Până la urmă, Trump va trebui să renunțe la confortul personal cu care se obișnuise și să se conformeze normelor de înaltă securitate pentru cazul de „criză nucleară”. 

 

 

 

 

Cele mai citite

Captive ideologiei, euroelitele nu sesizează declinul capitalismului

Revoluţia franceză a desfiinţat latifundiile feudale, în folosul unităților de producție burgheze. Comuniștii au distrus proprietatea privată pentru a crea omul nou eliberat de...

Tendințe de Culori și Materiale pentru 2024: O Privire Asupra Designului Interior

Anul 2024 aduce o schimbare notabilă în preferințele de culori și materiale în lumea designului interior, reflectând o nevoie crescândă de confort, sustenabilitate și...

Captive ideologiei, euroelitele nu sesizează declinul capitalismului

Revoluţia franceză a desfiinţat latifundiile feudale, în folosul unităților de producție burgheze. Comuniștii au distrus proprietatea privată pentru a crea omul nou eliberat de...
Ultima oră
Pe aceeași temă