Politicienii de la Sofia par să caute și să identifice soluții pentru combaterea corupției. Astfel, parlamentarii bulgari au adoptat o serie de amendamente la o lege care vizează activitatea companiilor offshore. Aceasta se adaugă altor reglementări prin care se interzice companiilor offshore să participe la privatizări, tranzacţii imobiliare sau concesiuni. Aceste firme nu vor avea acces la niciun proiect prioritar definit astfel de o lege de promovare a investiţiilor.
Însă, un alt amendament ar putea reduce impactul acestor reglementări asupra firmelor offshore, prin stabilirea unui prag minim al activelor deţinute de o companie într-o bancă, fond de asigurări sau de pensii în jurisdicţii offshore, la 10% din total, pentru a se evita situaţiile în care investitori străini care deţin o singură acţiune în astfel de jurisdicţii sunt respinşi de Bulgaria, fără nici un beneficiu pentru ţară.
Păreri pro și contra
Cât de utile sunt astfel de măsuri și ce alte reglementări ar putea fi introduse în legislația românească, care să crească eficiența în combaterea corupției?
“Măsura este foarte bună dacă legislația se referă la companii cu acționariat necunoscut. Poate fi vorba despre fonduri ilicite și despre crimă organizată. Este o măsură de protecție împotriva corupției interne, însă trebuie spus că există societăți comerciale cu acționariat necunoscut și în spațiul european. Desigur că, în acest caz, până la urmă, se află structura acționariatului”, explică Dan Schwartz, managing-partner al RSMScot. Acesta arată că în multe țări fost comuniste banii s-au îndreptat spre paradisuri fiscale, iar apoi au fost repatriați.
“Cipru a devenit astfel cel mai mare investitor din Rusia, banii rusești întorcându-se acasă pentru a fi legalizați”, spune Schwartz. Consultantul fiscal susține însă că degeaba se iau măsuri pentru a contracara posibile acțiuni externe dacă nu se face curățenie în interior. În acest sens, România ar trebui ca, prin legea achizițiilor publice, să limiteze accesul la contractele cu statul a companiilor care nu fac dovada structurii acționariatului și a fondurilor pe care le vor utiliza. De asemenea, trebuiesc stabilite pedepse mai dure pentru actele de corupție, iar autoritățile fiscale și celelalte autorități ale statului trebuie să aibă o activitate intensă, care să susțină toate aceste măsuri.
Există însă și alte păreri. De exemplu, Adrian Luca, director Transfer Pricing Services consideră că: “Acest amendament dă bine la public și rău la investitori. Imaginea «companii offshore = acționariat necunoscut» nu mai este de actualitate. Practic, de la criză încoace, mai toate jurisdicțiile fac schimb de informații, sub presiunea guvernelor din economiile puternice și organismelor internaționale, în primul rând. Deci, astăzi, orice guvern poate să cunoască acționarul final dintr-o companie, dacă vrea”. De aceea, Luca spune că legea este riscantă. “Prin penalizarea companiilor înregistrate în jurisdicții cu regim fiscal preferențial guvernul bulgar dă semnalul că se opune practic schemelor de optimizare fiscală. Pentru că nu oricine se înregistrează într-un offshore caută să facă evaziune fiscală, ci doar vrea să plătească mai puține taxe, ceea ce este o tendință firească.
Sigur că toate guvernele se luptă acum să aducă mai mulți bani la buget și se războiesc cu aceste scheme de optimizare fiscală. Investitorii își pot revizui însă strategia de investiții”. De aceea, Adrian Luca susține că o variantă mai pragmatică este cea implementată la noi anul trecut care prevede supraimpozitarea cu 50% pentru veniturile plătite nerezidenților din state cu care România nu are schimb de informaţii și tranzacțiile sunt artificiale.
