Cele două puteri europene au anunțat că se vor întâlni pentru a evalua modul de implementare a acordului de pace de la Minsk. Parisul şi Moscova afirmă că summitul e fără rost, pentru că nimic nu s-a schimbat în teren.
Cancelarul german Angela Merkel a insistat să aibă loc dialogul, pentru a stabili următorii pași în rezolvarea conflictului din estul Ucrainei. Germania deține președinția Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), ce monitorizează desfășurarea evenimentelor în estul Ucrainei. Președintele Franței, François Hollande, a cerut tuturor părților aflate în conflict să stabilească o foaie de parcurs pentru încheierea ostilităților și pentru ca „Ucraina să-și recapete controlul asupra frontierelor cu Rusia“.
Discuțiile nu duc, de regulă, nicăieri, din moment ce Rusia neagă acuzațiile că ar trimite trupe sau armament unei insurgențe pro-Moscova din estul Ucrainei. Vladimir Putin a anexat Peninsula Crimeea în 2014 și tot de atunci a alimentat un conflict separatist ce a costat până acum peste 10.000 de vieți.
În februarie 2015, Germania și Franța au mijlocit „Acordul de la Minsk“ pentru încetarea ostilităților, care a dus doar la o reducere a intensității luptelor. Întâlnirea de la Berlin, ce ar trebui să relanseze acordul de pace, este din start tensionată de relațiile dintre Franța și Rusia, din cauza intervenției liderului de la Kremlin în Siria, ceea ce a dus la anularea vizitei președintelui rus la Paris. Moscova nu dă semne că ar da înapoi de la niciuna dintre politicile sale de forță în Europa și în Orientul Mijlociu. Din contră, merge înainte. Săptămâna trecută a instalat sistemul de rachete Iskander în Kaliningrad, între Polonia și Lituania, și a început negocierea cu Turcia, țară NATO, pentru un scut antirachetă legat cu cel pe care-l construiește în Siria.
Prin vocea ambasadorului la ONU Vitali Ciurkin, Moscova și-a făcut clare intențiile de a contracara faptul că „SUA și NATO recrutează multe țări care s-au aflat în sfera de influență a Moscovei“ și se apropie prea mult de Rusia invocând motive defensive. „Încercarea SUA de a convinge Ucraina și Georgia să intre în NATO în 2008 și înlocuirea președintelui Viktor Ianukovici în 2014, printr-o lovitură de stat sprijinită de Washington, au dus la prezenta situație“, a subliniat Vitali Ciurkin.
„Prietenii Ucrainei“ cer implicarea UE în negocieri
„Formatul Normandia“ este prea restrâns ca să poată produce efecte. Inițiatorul grupului „Prietenii Ucrainei“, Anders Fogh Rasmussen, fost secretar general al NATO, propune prelungirea sancțiunilor împotriva Rusiei timp de un an și implicarea în negocieri a Uniunii Europene, ca aliat și partener important al Ucrainei în sectorul energetic și în combaterea migrației ilegale. Rasmussen, care este și consilier al președintelui Petro Poroșenko, încearcă să cointereseze marile puteri occidentale, inclusiv SUA, în urmărirea și sancționarea intervenției Rusiei în estul Ucrainei. Uniunea Europeană deja s-a exprimat împotriva sancțiunilor, din moment ce nicio țară nu a cerut aceasta. Paradoxal, la remarca UE a reacționat ministrul britanic de Externe, Boris Johnson. „Având în vedere atitudinea brutală, necruțătoare a Rusiei în Ucraina și Siria, Marea Britanie trebuie să fie prima care să susțină sancțiunile. Nu putem păstra relațiile normale cu Rusia“, a subliniat Johnson.