Dacă în tabăra democrată lucrurile sunt clare, Bernie Sanders aliindu-se cu Hillary Clinton, în cea republicană miliardarul este departe de a întruni o majoritate.
Partidul Republican reuneşte Convenţia sa naţională de învestitură a candidatului la prezidenţiale săptămâna viitoare, dar este fărâmiţat în mii de bucăţi, iar Donald Trump este contestat de mulţi. Numeroşi republicani estimează că este improbabil ca miliardarul Trump să o poată învinge pe candidata democrată, Hillary Clinton, la prezidenţialele din noiembrie şi caută de acum să conserve majoritatea în Congres şi să pregătească prezidenţialele din 2020. Luni, 18 iulie, începe Convenţia naţională republicană la Cleveland pentru a întroniza miliardarul drept candidat, dar reuniunea pierde din strălucirea preconizată. Desigur, responsabilii republicani au tot interesul să minimalizeze disensiunile şi să proiecteze imaginea unei mişcări unite. Şi este posibil ca Donald Trump să producă un spectacol reuşit. Numărul excepţional al absenţilor (nici un Bush, nici Mitt Romney sau John McCain, ori guvernatorul de Ohio, John Kasich) este grăitor. „Este fără precedent în istoria recentă a convenţiilor”, aşa cum estima Robert Boatrigh, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Clark din Massachusetts.
Donald Trump nu şi-a anunţat încă programul său la Convenţie, când va vorbi la o oră de mare audienţă. Va fi o ocazie unică de a da un nou impuls candidaturii sale. Miliardarul populist a promis republicanilor în ultimele luni că îşi va „prezidenţializa” comportamentul, dar a replonjat în diatribe incendiare şi vulgare. Alegerile din 2016 erau considerate de republicani imposibil de pierdut. Ei au recuperat Camera Reprezentanţilor în 2010 şi Senatul în 2014. După două mandate ale lui Barack Obama, mişcarea naturală spre alternanţă era în profitul lor, în faţa unui candidat democrat atât de nepopular ca Hillary Clinton.
Războiul dreptei
Evenimentul-surpriză Donald Trump, purtat de un discurs antisistem, protecţionist şi xenofob, a privat partidul de candidaţii săi care doreau să întindă o mână minorităţilor şi tinerilor. Consecinţa este că războiul civil care erodează dreapta americană de la emergenţa ultraconservatorilor din Tea Party în 2010 nu a găsit rezolvarea în acest ciclu electoral. Dacă Trump pierde prezidenţialele, intransigenţa ultraconservatorilor, ca senatorul texan Ted Cruz, va fi indiscutabil revigorată. Şi la următorul „ciclu electoral” din 2020 vor spune electoratului de dreapta că au pierdut Casa Albă în 2016 deoarece candidatul învestit nu era un adevărat conservator.
Cu aproape două săptămâni înaintea Convenţiei republicane de la Cleveland, Donald Trump a încercat să aplaneze divergenţele cu aleşii acestui partid şi s-a prezentat în Congres pentru a se întâlni cu unii dintre ei.
În admiraţia dictatorilor
Republicanii sunt jenaţi de simpatiile lui Trump pentru dictatori, o jenă care a crescut pe măsură ce lista derapajelor s-a lungit. Ultimul, felicitările post-mortem adresate la 5 iulie lui Saddam Hussein pentru eficacitatea în lupta contra terorismului. După Vladimir Putin, puterea chineză din perioada represiunii din Piaţa Tienanmen, calificată „simplă revoltă”, sau Kim Jong-un, simpatiile mai mult sau mai puţin afişate de candidatul republican la alegerile prezidenţiale pun din ce în ce mai multe probleme în rândurile establishmentului partidului. Criticile au curs după fiecare discurs în care elogia dictatorii lumii, dar acum, la câteva zile de Convenţia republicană, criticile se fac în surdină. Aflat la Moscova, Carter Page, consilierul pentru afaceri internaţionale al lui Donald Trump, nu a declarat nimic care putea alimenta întrebările asupra legăturilor tulburătoare între candidatul republican la Casa Albă şi Rusia lui Vladimir Putin.
„No comment” l-a salvat de întrebările nedorite. Page nu este un necunoscut în Rusia. Trimis la Moscova în 2004 pentru a deschide biroul băncii Merrill Lynch, el a legat relaţii solide de a afaceri.